Romii morţi în timpul lagărelor, deportărilor şi robiei comemoraţi la Râmnic. Implicarea Bisericii în dezrobire

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Romii morţi în timpul lagărelor, deportărilor şi robiei comemoraţi la Râmnic. Implicarea Bisericii în dezrobire

[2020-02-21]

de Sorin Ioniţe

Arhiepiscopul Varsanufie al Râmnicului s-a rugat joi, 20 februarie 2020, pentru sufletele romilor trecuţi la Domnul în timpul lagărelor, deportărilor şi robiei.
Slujba de pomenire a avut loc la Biserica „Înălţarea Domnului” din cartierul Ostroveni, Râmnicu-Vâlcea, la împlinirea a 164 de ani de la dezrobirea romilor în Principatele Române. ©Arhiepiscopia Râmnicului
De asemenea, au fost comemoraţi voievozii şi clericii români care i-au sprijinit cultural şi spiritual pe romi, de-a lungul veacurilor. Răspunsurile liturgice, unele în limba romani, au fost oferite de membrii Corului Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea.
La finalul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie a rostit cuvântul intitulat „Implicare neobosită şi necesitate misionară în pastoraţia rromilor”.
Ierarhul a reliefat rolul Bisericii Ortodoxe Române în dezrobirea ţiganilor din Ţările Române şi eforturile depuse de slujitorii Bisericii pentru integrarea şi ajutorarea culturală şi spirituală a comunităţii rome.
Cuvântul integral:
„Rromii sunt atestaţi documentar pentru prima dată pe teritoriul patriei noastre în anul 1385, într-un act emis pentru Mănăstirea Tismana de Dan I, voievodul Ţării Româneşti. Robia rromilor, ca şi sclavia din primele secole creştine, erau realităţi sociale structurale. Biserica s-a format în cadre sociale pe care nu le controla, nu le contesta făţiş, dar nici nu le aproba.
Biserica Ortodoxă Română, potrivit tradiţiei sale multimilenare, dintotdeauna a militat pentru libertatea oricărui om care poartă în el chipul lui Dumnezeu. Trebuie să reamintim că Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, ocrotitorul Râmnicului, în Aşezământul său, cerea cu hotărâre ca preoţii din Ţara Românească să cerceteze pe rromi, să le facă slujbe, pentru că sunt creştini botezaţi în numele Sfintei Treimi, ca şi ceilalţi credincioşi.
În anul 1746, un alt mitropolit al Ţării Româneşti, Neofit Cretanul, a hotărât şi impus dezrobirea rromilor de pe moşiile mănăstireşti şi mitropolitane, intrând în conflict cu marea şi mica boierime din Ţările Române, stând împotriva poftei de înrobire nu numai a rromilor, dar şi a românilor, deopotrivă.
Este cunoscut faptul că Biserica a avut preocupări în mod activ pentru dezrobirea rromilor prin strădaniile mitropolitului Nifon II al Ţării Româneşti, cel care a fost implicat şi în procesul de unire a Principatelor, dar şi prin arhimandritul de etnie rromă Ioasaf, stareţul Mănăstirii Snagov.
În programul Revoluţiei de la 1848, de asemenea, se solicita dezrobirea romilor. Arhimandritul Ioasaf Snagoveanul, bursierul şi ucenicul Sfântului Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea rromilor, dimpreună cu Cezar Bolliac şi Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Ţara Românească, ajungând mai apoi la Paris, unde a înfiinţat în anul 1853 prima capelă românească.
Arhimandritul Ioasaf Snagoveanul, om de cultură, a editat pentru prima oară Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (Bucureşti, 1843) şi a elaborat câteva manuale şcolare: Istoria Vechiului Testament (1839); Istoria Noului Testament (1842); Prescurtare din Istoria Vechiului şi Noului Testament (1842, ajunsă la a opta ediţie), iar la Paris, un Catehism în limba franceză (1870).
Cu totul remarcabilă este la începutul secolului al XX-lea atitudinea arhimandritului Calinic Constantin Şerboianu de la Cernica, de asemenea de etnie rromă, care a scris mai multe lucrări despre rromi, înfiinţând şi conducând Asociaţia Rromilor din România şi lucrând pentru emanciparea lor prin înfiinţarea unei Universităţi populare speciale.
De asemenea, s-a ostenit să înfiinţeze cooperative meşteşugăreşti, specifice îndemânării rromilor, aceştia fiind foarte talentaţi, după cum se vede şi astăzi, de la muzică şi până la meşteşugurile cele mai pretenţioase.
Arhimandritul Calinic a desfăşurat o activitate misionară intensă, fiind autorul a trei cărţi şi a peste 40 de articole publicate în diverse periodice din epocă, cea mai importantă fiind Ţiganii – Istorie, etnografie, lingvistică, gramatică şi dicţionar, publicată în anul 1930 în limba franceză la prestigioasa editură pariziană Payot”.
La final, IPS Varsanufie a evidenţiat lucrarea Arhiepiscopiei Râmnicului pentru romi, prin înfiinţarea unui Departament de catehizare a rromilor, primul de acest fel în Patriarhia Română, condus de pr. inspector Dorin-Nicolae Buda. Vezi mai multe despre cele 9 proiecte sociale şi culturale derulate de acest departament pe site-ul oficial al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 937, Ultimul acces: 2026-10-21 00:26:46

Timp total: 0.04s...

[]:1