© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Patriarhul Daniel despre Constantin Brâncuşi şi sensul spiritual al operei lui. 10 citate[2020-02-19]de Sorin IoniţePărintele artei moderne, Constantin Brâncuşi, este un român care s-a înscris în circuitul valorilor universale perene. Fiind în acelaşi timp român tradiţional şi artist modern universal, Constantin Brâncuşi nu s-a înstrăinat de propria identitate când se alfa printre străini, deoarece a căutat „esenţa lucrurilor” dincolo de aparenţe efemere şi a descoperit spaţiul spiritual al libertăţii creatoare în interiorul oricărui spaţiu geografic. A descoperit luminile vieţii eterne dincolo de orice semn al morţii din lumea materială trecătoare. A unit credinţa cu arta, naţionalul cu universalul şi efemerul cu eternul. De aceea, Coloana fără sfârşit a operei sale este şi Coloana nemuririi sale! Constantin Brâncuşi era convins de profunda legătură sau simbioză dintre religie şi artă în istoria umanităţii. Asemenea tuturor credincioşilor din trecut şi de astăzi, sculptorul Constantin Brâncuşi simţea că trăieşte şi creează în interiorul lumii create de Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. De aceea, pentru Brâncuşi opera omului-artist trebuie să se realizeze în armonie şi în conlucrare cu Dumnezeu-Creatorul. Pentru Brâncuşi creşterea copacilor, zborul păsărilor, înotul peştilor, săltatul broaştei ţestoase, iubirea din sărutul omului şi tot elanul vieţii sunt contemplate şi sculptate ca aspiraţie după bucurie netrecătoare şi elan spre lumină cerească. Poarta Sărutului este un monument „pascal”, adică el reprezintă o trecere prin moarte şi dincolo de moarte, în nemurirea simbolizată de Coloana fără sfârşit sau „Coloana nemuririi”. Opera lui Brâncuşi are multiple semnificaţii filosofice şi artistice, dar legătura dintre artă şi credinţă este o constantă în toată opera sa, mai ales în celebra sa capodoperă de la Târgu-Jiu, şi anume Ansamblul comemorativ al eroilor, care simbolizează, într-o concentrare triptică: taina iubirii jertfelnice, a bucuriei pascale şi a luminii eterne. Credinţa şi viaţa spirituală ale artistului Constantin Brâncuşi nu sunt susţinute de o teologie intelectuală sistematică, academică, ci de o teologie implicită, cultică sau liturgică, de expresie imnografică şi iconică, ce suscită în credincios nu atât o reflecţie intelectuală asupra existenţei, cât o vedere spirituală creştină asupra vieţii. Materia sculptată de Brâncuşi cheamă pe cel ce o contemplă la trăire spirituală profundă, mai precis îl invită să devină sculptorul sau artistul propriei sale vieţi, descoperind şi cultivând vocaţia sa personală ca împlinire a unei aspiraţii tainice. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 848, Ultimul acces: 2026-10-17 22:20:49
|
Timp total: 0.06s...
[]:1
