Papa Paul al VI-lea: A fi preot pentru a deveni Sfânt

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.15s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Paul al VI-lea: A fi preot pentru a deveni Sfânt

[2020-05-29]

Papa Paul al VI-lea
Astăzi, 29 mai, fiind comemorarea liturgică a Sfântului Papă Paul al VI-lea, pentru a marca centenarul hirotonirii sale prezbiterale Giselda Adornato a publicat următorul articol în L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro. Redăm câteva fragmente.

Tapiseria Papei Paul al VI-lea, expusă la 14 octombrie 2018 pe faţada Bazilicii San Pietro în cursul ceremoniei solemne de canonizare, îl arată pe Papa Montini cu stolă, adică semnul preoţiei. Această alegere, sugerată de postulatorul cauzei, redemptoristul Antonio Marrazzo, apare deosebit de potrivită amintind vocaţia sacerdotală personală a lui Montini şi dăruirea sa pentru toţi preoţii, inclusiv cei aflaţi în criză, în decursul experienţei sale pastorale extraordinare de Episcop şi Pontif.
Giovanni Battista Montini este hirotonit preot la 29 mai 1920 de Episcopul de Brescia, Mons. Giacinto Gaggia, în Catedrala din oraş. Alegerea sa de a deveni preot se inserează încă de la început într-un parcurs de aspiraţie la sfinţenie, înţeleasă ca răspuns fidel şi exigent la darul lui Dumnezeu şi ca „sinteză” – termen pe care îl foloseşte adesea – între acţiune şi contemplaţie, ordine exterioară şi interioară. La 26 mai 1920, cu trei zile înainte de a fi hirotonit, le scrie celor din familie: „Mă simt bine şi nu am nevoie de altceva decât să ştiu că vă rugaţi şi îndemnaţi să se roage pentru mine […]. Scuzaţi-mă pentru tot ceea ce nu aţi fi voit să aveţi de la mine, şi mai ales ceea ce în mine aţi văzut mai puţin demn ca să mă pregătesc pentru sfinţenia noii mele vieţi şi gândiţi-vă mai mult, pentru aceasta, la bunătatea lui Dumnezeu.” Viaţa lui Montini – Papa Paul al VI-lea poate fi desigur considerată o viaţă „surprinzătoare”, caracterizată – aşa cum tânărul părinte Battista scrie în 1922 directorului său spiritual, oratorianul Paolo Caresana – de atâtea „rostogoliri” neaşteptate: Montini trebuie să le accepte treptat ca voinţe ale Providenţei şi să se angajeze să le trăiască într-o perspectivă de perfecţiune spirituală.
Prima „rostogolire” este impunerea din partea superiorilor, la sfârşitul anului 1921, să abandoneze facultatea de litere şi filozofie de la Sapienza, la Roma, unde el a voit să se înscrie în acelaşi timp cu studiile de la Gregoriana: spera să devină în viitor un preot angajat în caritatea pastorală, spirituală şi intelectuală. Scrie el cu această ocazie pr. Caresana rugându-l să adune „sughiţul vieţii mele frânte”. După aceea Montini trebuie să intre la Academia Ecleziastică Pontificală, să se pregătească pentru slujirea în diplomaţia Sfântului Scaun şi să înfrunte „dreptul canonic rece”, aşa cum îl numeşte Mons. Gaggia, care dorea pentru el o întoarcere în Dieceză. După trei ani, la 24 octombrie 1924, Montini intră în oficiul Secretariatului de Stat în Vatican: la 4 decembrie este numit ataşat, la 9 aprilie 1925 secretar, apoi la 13 decembrie 1937 devine substitut şi la 29 noiembrie 1952 pro-secretar de stat pentru Afacerile ordinare.
În 1933 intervine o altă „rostogolire”, adică demisia forţată de la asistenţa acordată tinerilor de la FUCI (Federaţia Universitară Catolică Italiană): Mons. Montini, atât de iubit de universitari, îndură acuzele de „liturgism” şi „metode din săli protestante”, pe care el le defineşte cu părinţii „grave şi ridicole”, şi trăieşte o adevărată Via crucis. Se încheie în mod trist acel deceniu cu FUCI, între 1924 şi 1933, pe care Papa Paul al VI-lea îl va descrie ca „ani zbuciumaţi, dificili; dar ani preţioşi, ani magnifici”.
Numirea neaşteptată şi grea ca Arhiepiscop de Milano, în noiembrie 1954 – care după treizeci de ani îl va face să părăsească Secretariatul de Stat – este trăită cu zbucium, dar mereu într-o perspectivă de chemare vocaţională: o etapă a preoţiei sale, care este „scara pe care Providenţa lui Dumnezeu a fixat-o pentru a urca la cer”, aşa cum spune în ziua consacrării sale ca Episcop, la 12 decembrie 1954, în timpul lui Te Deum în „San Carlo al Corso”. În vara anului 1955, noul Arhiepiscop Montini răspunde astfel la o scrisoare a lui Thomas Merton: „Perfecţiunea nu constă în circumstanţele care o favorizează, ci mai degrabă în caritatea sufletului care o caută; circumstanţe providenţiale schimbă programul practic al vieţii noastre; şi trebuie până la urmă iubită şi slujită acea formă de viaţă pe care evenimentele providenţiale din pelerinajul nostru ne-o impun”.
La 21 iunie 1963, Cardinalul Montini trăieşte ultima „rostogolire” decisivă a vieţii sale, alegerea pontificală, pe care el o va defini mai târziu „misterul enorm trăit”. Şi într-o reculegere pe care o face la puţine săptămâni după numire, din nou se angajează pe calea sfinţeniei, adică „dăruirii totale, efortului continuu, iubirii exclusive, devoţiunii intense”. Sintetizează cu vorbe lapidare şi incisive programul său spiritual: „Religie absolută. Încredere completă. Idee unică. Perfecţiune căutată şi trăită la gradul maxim”. Papa pare să prevadă cât de mult îl va consta această fidelitate: „Trebuie să îndrăznesc să cer Domnului ca de pe Cruce să îmi dea cunoaşterea, dorinţa, experienţa, forţa, bucuria”.
De fapt, istoria nu va fi miloasă şi Papa Paul al VI-lea, după câţiva ani de „succes” la poporul lui Dumnezeu – graţie conducerii Conciliului, călătoriilor apostolice, principiului dialogului cu lumea… – îndură toate contraloviturile crizei ecleziale şi sociale. În această privinţă, Mons. Carlo Bresciani scrie în 2014: „Papa Francisc, într-o conversaţie cu un mic grup de Episcopi, cu o glumă a spus că îi rămânea numai o îndoială pentru ceremonia beatificării Papei Paul al VI-lea: dacă să îmbrace veşminte roşii sau albe, făcând aluzie desigur la faptul că îl consideră aproape un martir pentru cât a suferit din iubire faţă de Biserică în timpul pontificatului său”.
Preoţii sunt în centrul proiectelor şi meditaţiilor Papei Paul al VI-lea, care vrea să trezească în ei aspiraţia la sfinţenie ca principiu al misiunii lor în lume, pentru ca să insufle în oameni dorinţa după aşteptarea lui Dumnezeu. Preoţii trebuie să fie promotorii unei sfinţenii actuale, umile, răspândite şi evanghelizatoare. Deci Conciliul trebuie să îi ducă înainte de toate la o reformă interioară. Atunci când, în plină contestare, la 30 iunie 1968, Papa Paul al VI-lea trimite un mesaj – pe care el îl defineşte „o simplă revărsare din inimă” – la încheierea Anului Credinţei tuturor preoţilor catolici, reafirmă: „Cum arde în noi candela contemplaţiei?”
Este cunoscut de acum că cea mai grea cruce a Papei Paul al VI-lea au fost dispensele sacerdotale. Însă trebuie să amintim şi că sunt frecvente cuvintele sale despre bucuria vocaţiei sacerdotale, a mandatului apostolic, a liturgiei şi a rugăciunii. Şi deja la 1 decembrie 1960, Cardinalul Montini le recomanda preoţilor din Varese: „A ne bucura de Dumnezeu! Ce cuvânt! Să ne facem datoria, să ne purtăm crucea, să ne facem treburile… Domnul va ţine cont de aceasta şi este ceva foarte mare: nimeni să nu se îndoiască. Însă să ne oprim un moment pentru a ne bucura! Repet, trebuie să reînvăţăm să ne bucurăm de lucrurile noastre.” De altfel, tânărul seminarist Montini, într-o scrisoare adresată unui prieten, cu opt zile înainte de a primi diaconatul, scria: „Simt vibraţiile din Magnificat”. Guitton, în colocviul citat mai sus, adaugă: „Auzindu-l pe Sfântul Părinte vorbind despre preoţie cu o emoţie aşa de intensă, eu îmi spuneam că acesta trebuia să fie secretul său, însăşi substanţa sa”. Toate celelalte lucruri pe care Papa le făcea nu erau decât o „expansiune” a acestei vocaţii a lui, a faptului de a fi preot.
Papa Paul al VI-lea – primul care a scris o exortaţie despre bucuria creştină, Gaudete in Domino, în mijlocul Anului Sfânt 1975 – se va încrede mereu în această bucurie pascală intimă, care trebuie să însufleţească înainte de toate viaţa slujitorilor lui Dumnezeu, pentru a se răspândi printre oameni. Aşa cum îi spune lui Guitton, aceasta va fi „o preoţie adevărată, bună, umană şi sfântă, capabilă să mântuiască lumea”.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 916, Ultimul acces: 2026-10-21 11:35:37

Timp total: 0.27s...

[1]:1