© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Rugăciunea lui David[2020-06-25]„David sfânt se roagă; David păcătos se roagă; David persecutat se roagă; David persecutor se roagă; David victimă se roagă. Şi David călău se roagă. Acesta este firul roşu al vieţii sale. Un om al rugăciunii. Acela este glasul care nu se stinge niciodată: care asumă tonurile jubilării, sau cele ale plânsului, este mereu aceeaşi rugăciune, numai melodia se schimbă. Şi făcând astfel David ne învaţă să introducem totul în dialogul cu Dumnezeu: bucuria ca şi păcatul, iubirea ca şi suferinţa, prietenia ca şi o boală.”Aceste cuvinte au fost rostite de Papa Francisc la audienţa generală de ieri, în cadrul căreia a continuat seria de cateheze dedicate rugăciunii. S-a oprit la regele David, prezentându-i pe scut istoria, încă de când era „un adolescent”. „Lucra în aer liber: ni-l imaginăm prieten al vântului, al sunetelor naturii, al razelor soarelui. Are o singură companie pentru a-şi întări sufletul: scripca; şi în zilele lungi în singurătate îi place să cânte la scripcă şi să îi cânte Dumnezeului său. Se juca şi cu praştia.” O primă dimensiune subliniată de Sfântul Părinte a fost deci de păstor: „un om care se îngrijeşte de animale, care le apără când vine pericolul, care se îngrijeşte de întreţinerea lor”. Când din voinţa lui Dumnezeu a primit în grijă poporul evreu, a acţionat similar, apărând şi îngrijind oamenii. „De la prima sa meserie, David a învăţat multe.” A doua dimensiune subliniată de Pontif la David a fost cea de poet. L-a descris drept „o persoană sensibilă căreia îi place muzica şi cântul. Scripca îl va însoţi mereu: uneori pentru a înălţa către Dumnezeu un imn de bucurie, alteori pentru a exprima o plângere, sau pentru a mărturisi propriul păcat. Lumea care se prezintă în ochii săi nu este o scenă mută: privirea sa percepe, în spatele desfăşurării lucrurilor, un mister mai mare. Rugăciunea se naşte tocmai de acolo: din convingerea că viaţa nu este ceva care alunecă deasupra noastră, ci un mister impresionant, care provoacă în noi poezia, muzica, recunoştinţa, lauda, sau plângerea implorarea. Atunci când unei persoane îi lipseşte acea dimensiune poetică, să spunem, atunci când îi lipseşte poezia, sufletul său şchiopătează. De aceea tradiţia vrea ca David să fie marele artizan al compunerii psalmilor.” Papa şi-a încheiat cateheza spunând: „Rugăciunea îţi dă nobleţe, iar David este nobil pentru că se roagă. Însă este un călău care se roagă, se căieşte şi nobleţea revine graţie rugăciunii. Rugăciunea ne dă nobleţe: ea este în măsură să asigure relaţia cu Dumnezeu, care este adevăratul Însoţitor de drum al omului, în mijlocul miilor de cotituri ale vieţii, bune sau rele: dar întotdeauna rugăciunea. Mulţumesc, Doamne! Îmi este frică, Doamne! Ajută-mă, Doamne! Iartă-mă, Doamne! Este mare încrederea lui David care, atunci când era persecutat şi a trebuit să fugă, nu a lăsat ca să îl apere cineva: ‘Dacă Dumnezeul meu mă umileşte astfel, El ştie’, pentru că nobleţea rugăciunii ne lasă în mâinile lui Dumnezeu. Acele mâini rănite de iubire: singurele mâini sigure pe care noi le avem.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 868, Ultimul acces: 2026-10-21 08:36:58
|
Timp total: 0.04s...
[1]:1
