© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Petru şi Paul – diferiţi dar ca fraţii[2020-06-30]Petru şi Paul sunt „două figuri foarte diferite”, a spus Papa Francisc astăzi, celebrând Liturghia din solemnitatea celor doi Sfinţi, care sunt şi patronii Romei. „Petru era un pescar care petrecea zilele între vâsle şi năvoade, Paul un fariseu cult care învăţa în sinagogi. Când au mers în misiune, Petru s-a adresat iudeilor, Paul păgânilor.” Cu toate aceste diferenţe, a continuat Pontiful, „se simţeau fraţi, ca într-o familie unită, unde adesea sunt discuţii, dar mereu se iubeşte. Însă familiaritatea care îi lega nu venea din înclinaţii naturale, ci de la Domnul. El nu ne-a poruncit să ne plăcem, ci să ne iubim. El este cel care ne uneşte, fără a ne uniformiza. Ne uneşte în diferenţe.”Sfântul Părinte s-a oprit la două cuvinte-cheie: unitate şi profeţie. Pentru a-l evidenţa pe primul a amintit de prima lectură din Liturghie, care prezintă un moment critic pentru Biserica primară: „Irod era mânios, persecuţia era violentă, apostolul Iacob a fost ucis. Şi acum şi Petru este arestat. Comunitatea pare decapitată, fiecare se teme pentru propria viaţă. Şi totuşi în acest moment tragic nimeni nu fuge, nimeni nu se gândeşte să-şi salveze pielea, nimeni nu îi abandonează pe ceilalţi, ci toţi se roagă împreună. Din rugăciune iau curaj, din rugăciune vine o unitate mai puternică decât orice ameninţare. Textul spune că ‘Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu’ (Fapte 12,5). Unitatea este un principiu care se activează cu rugăciunea, pentru că rugăciunea permite Duhului Sfânt să intervină, să deschidă la speranţă, să micşoreze distanţele, să ne ţină împreună în dificultăţi.” Vorbind despre faptul că în acele momente dramatice creştinii nici nu se plângeau, nici nu vorbeau de rău, Papa a amintit ceva ce a spus şi la Rusalii: „Să ne amintim că plângerile sunt a doua uşă închisă Duhului Sfânt: prima este narcisismul, a doua descurajarea, a treia pesimismul. Narcisismul te duce la oglindă, să te priveşte încontinuu; descurajarea, la plângeri; pesimismul, la întuneric, la întunecime. Aceste trei atitudini închid Duhului Sfânt uşa.” Şi a continuat invitând: „Să cerem harul de a şti să ne rugăm unii pentru alţii. Sfântul Paul îndemna pe creştini să se roage pentru toţi şi înainte de toate pentru cei care conduc (cf. 1Tim 2,1-3). ‘Dar acest conducător este…’, şi calificativele sunt atâtea […]. Să îi judece Dumnezeu, dar să ne rugăm pentru guvernanţi! Să ne rugăm: au nevoie de rugăciune. Este o misiune pe care Domnul ne-o încredinţează. Facem aşa? Sau vorbim, insultăm, şi gata? […] Numai rugăciunea desface lanţurile, ca lui Petru; numai rugăciunea netezeşte calea spre unitate.” Ajungând la profeţie, a evocat mărturia lui Petru despre Isus, respectiv momentul întâlnirii lui Saul cu Isus, după care şi-a luat numele de Paul. „După aceste provocări, după aceste răsturnări de viaţă urmează profeţiile: ‘Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea’; şi lui Paul: ‘Este un vas pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea neamurilor’. Aşadar, profeţia se naşte atunci când ne lăsăm provocaţi de Dumnezeu: nu atunci când gestionăm propria linişte şi ţinem totul sub control. Nu se naşte din gândurile mele, nu se naşte din inima mea închisă. Se naşte dacă noi ne lăsăm provocaţi de Dumnezeu. Când evanghelia răstoarnă certitudinile, izvorăşte profeţia. Numai cel care se deschide la surprizele lui Dumnezeu devine profet.” Sfântul Părinte a întrebat ce trebuie făcută ca Biserica să fie profetică? Şi a răspuns: „Este nevoie de vieţi care manifestă miracolul iubirii lui Dumnezeu. Nu putere, ci coerenţă. Nu cuvinte, ci rugăciune. Nu proclamaţii, ci slujire. Tu vrei o Biserică profetică? Începe să slujeşti, şi stai liniştit. Nu teorie, ci mărturie. Nu avem nevoie să fim bogaţi, ci să îi iubim pe săraci; nu să câştigăm pentru noi, ci să ne oferim pentru alţii […].Avem nevoie de bucurie pentru lumea care va veni; nu de acele proiecte pastorale care par să aibă în ele propria eficienţă, ca şi cum ar fi Sacramente, proiecte pastorale eficiente, nu, ci avem nevoie de păstori care îşi oferă viaţa: de îndrăgostiţi de Dumnezeu. Aşa l-au vestit Petru şi Paul pe Isus, ca îndrăgostiţi.” Pontiful a încheiat spunând: „Fraţi şi surori, să ne lăsăm provocaţi de Isus şi să găsim curajul de a-i spune: ‘Da, vreau!'”, la chemarea de a fi profet. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 611, Ultimul acces: 2026-10-23 11:11:30
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
