Un asteroid primeşte numele unui preot catolic iezuit

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Un asteroid primeşte numele unui preot catolic iezuit

[2020-06-27]

pr. Christopher Corbally
Undeva între Marte şi Jupiter există o bucată de stâncă ce poartă acum numele unui preot catolic englez în viaţă. Pr. Christopher Corbally a declarat miercuri că a fost surprins când a auzit că asteroidul 119248 a primit numele său la începutul acestei luni. „Nu sunt un tip-asteroid, ci un tip-stea”, a spus el. Preotul de 74 de ani este considerat a fi contribuit semnificativ la înţelegerea sistemelor stelare multiple, a clasificării spectrale stelare, a structurii galactice, a formării stelelor şi la tehnologia telescopului. Dar în timpul distinsei sale cariere nu s-a concentrat niciodată pe asteroizi.

Conform NASA, asteroizii „sunt formaţiuni stâncoase rămase de la formarea sistemului nostru solar, în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani”. Numărul actual de asteroizi identificaţi este 958.915, cu dimensiuni de la mai puţin de 33 de metri până la peste 500 km în diametru. Uniunea Astronomică Internaţională (IAU) are reguli stricte pentru numirea planetelor minore, cum mai sunt cunoscuţi asteroizii. Acestea trebuie să aibă 16 caractere sau mai puţin, în mod ideal, un cuvânt, pronunţabil, neofensiv şi substanţial diferit de numele anterioare. Asteroizii nu pot fi numiţi după politicieni sau figuri militare, decât după un secol de la moartea lor. Numele de animale de companie sunt, de asemenea, descurajate.
Asteroid 119248 Corbally a fost descoperit de astronomul american Roy Tucker pe 10 septembrie 2001, la Observatorul Goodricke-Pigott din Tucson, Arizona. Tucker s-a retras recent din funcţia de inginer senior la Laboratorul de Tehnologie în Imagistică al Universităţii din Arizona. Corbally a folosit camerele electronice ale lui Tucker pentru observarea spectrelor, la Kitt Peak, la sud-vest de Tucson, şi Telescopul Vaticanului de pe Muntele Graham, din sud-estul Arizonei. De asemenea, a lucrat în ultimii ani cu Tucker la un proiect de examinare a obiectelor cereşti care variază în luminozitate. Corbally s-a alăturat personalului Observatorului Vaticanului în 1983, ca cercetător astronom, ocupând funcţia de director adjunct al grupului de cercetare al Observatorului Vatican din Tucson până în 2012.
Întrebat ce ştia despre asteroidul care a fost numit după el, preotul a spus: „Foarte puţin. Are aproximativ 1,6 km în diametru, deci este un corp mic. Este în zona de mijloc ca luminozitate. Nu este cel mai întunecat. Nu este cel mai strălucitor.” Pr. Corbally, membru al Societăţii lui Isus, hirotonit în 1976, a menţionat că este cel de-al 16-lea iezuit al cărui nume este dat unei planete minore. Între ceilalţi se numără fondatorul, Sf. Ignaţiu (1491-1556), astronomul argentinian Buenaventura Suárez (1678-1750) şi Johann Grueber (1623-1680), misionar austriac în China.
Vorbind despre asteroidul 119248, Corbally a spus: „Este asemănător cu ceilalţi: puţin excentric. Nu ştiu dacă aceasta se aplică iezuiţilor în general. Orbitează în spaţiul dintre Jupiter şi Marte, făcând parte din Centura Principală de Asteroizi. Această colecţie de asteroizi au cu toţii această orbită, care nu este la fel de circulară ca a Pământului în jurul Soarelui. Deci sunt ceea ce numim uşor excentrici.” Preotul a continuat: „Există un stup întreg de astfel de asteroizi. Sunt resturi de la formarea Soarelui şi a planetelor noastre majore pe care le avem – Mercur, Venus, Pământ, Marte – şi apoi ale planetelor uriaşe, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun”.
Corbally, născut la Londra, a devenit pasionat de astronomie când a fost trimis la Colegiul Stonyhurst din Lancashire, în nord-vestul Angliei. „Era la ţară”, a amintit el. „Cerul era întunecat, aşa că puteai vedea efectiv cerul, nu norii. Era clar şi stelele erau minunate.” Preotul a spus că mama lui îi trimitea articole de ziare despre cerul pe timp de noapte şi că privea cu ochiul liber, deoarece telescopul şcolii era scos din funcţiune. Corbally, care încă stă în Arizona, a declarat că probabil asteroidul său va exista mult timp după ce toată lumea de astăzi va fi murit. „Cu excepţia cazului în care este perturbat pe orbita sa, ceea ce se poate întâmpla întotdeauna – Jupiter este marele perturbator de acolo – sau, cred eu, dacă se ciocneşte cu un alt asteroid. Dar există atât de mult spaţiu acolo. Sunt milioane de asteroizi rătăcind fericiţi pe acolo. Nu conştientizăm cât de mult spaţiu există.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 644, Ultimul acces: 2026-10-17 14:07:16

Timp total: 0.04s...

[]:1