Daniel Codrescu, iconograful Catedralei Naţionale: Văd viaţa ca pe o succesiune de lucruri miraculoase

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Daniel Codrescu, iconograful Catedralei Naţionale: Văd viaţa ca pe o succesiune de lucruri miraculoase

[2020-06-30]

de Gheorghe Anghel

Am avut bucuria să purtăm un dialog cu pictorul Daniel Codrescu, care, la aproape 40 de ani, este coordonatorul unor lucrări impresionante la Catedrala Naţională. În pofida importanţei activităţilor desfăşurate, Daniel rămâne smerit în atitudine. El vede viaţa ca pe o „succesiune de lucruri miraculoase” şi îi cere lui Dumnezeu să nu-i trimită duhul mândriei ca să „nu i se urce la cap”.
Întrebările noastre au fost adresate mai mult omului şi nu iconografului Daniel Codrescu, însă o detaşare este aproape imposibilă, deoarece se află aproape într-o simbioză perfectă.
Basilica.ro: Sunteţi un artist tânăr cu un portofoliu impresionant. În mod cert,
proiectul Catedralei Mântuirii Neamului (CMN) reprezintă, până în prezent,
încununarea operelor dvs. Vă rugăm să ne spuneţi dacă atunci când aţi
pornit pe acest drum v-aţi gândit vreodată că veţi contribui semnificativ
la proiectul Catedralei Neamului Românesc.
D.C.: Eu văd viaţa ca pe o succesiune de lucruri miraculoase. Miracole sunt peste tot, trebuie doar să avem disponibilitatea de a le vedea şi accepta. Sunt de părere că trebuie să te dedici total acolo unde este nevoie de tine, iar Dumnezeu nu rămâne niciodată dator, cel puţin cu mine nu a rămas până acum.
Faptul că sunt un artist tânăr este irelevant pentru că eu mi-am terminat ucenicia exact la timp şi m-am simţit ca o calfă gata să se angajeze în slujba lui Dumnezeu atunci când am fost chemat.
Arta este o mare taină şi nu ţine cont de vârstă atunci când vorbim de inspiraţie. Duhul suflă unde vrea El şi vreau să vă aduc aminte că Van Gogh a murit la 37 de ani, Rafael la 39, Michelangelo a pictat tavanul Capelei Sixtine la 33 de ani şi exemplele pot continua la infinit. Eu am 40 de ani neîmpliniţi.
Basilica.ro Cum se desfăşoară o zi din viaţa artistului Daniel Codrescu pe şantierul Catedralei?
D.C.: O zi de lucru este o continuă gestionare a situaţiei şi începe pe la ora şapte dimineaţa când îmi fac planul zilei şi îmi pun gândurile în ordine. După asta, în general îmi pregătesc materialul documentar de care am nevoie. Apoi depinde ce am de făcut, uneori merg pe şantier să văd care este stadiul montajului, alteori îmi continui lucrul la proiectele pe care le elaborez în atelierul din mansarda casei în care locuim sau în atelierul unde se montează efectiv teserele de mozaic de la demisolul casei noastre. Activitatea aceasta este dinamică şi ţine de momentul zilei, dar şi de necesităţi.
Basilica.ro: Puteţi să ne împărtăşiţi câteva trăiri care v-au marcat în activitatea desfăşurată la CMN?
D.C.: Despre momentele de la CMN aş putea să scriu o carte şi suntem doar la început. Îmi amintesc cu bucurie când am intrat prima oară şi am văzut acel perete imens din beton pe care a trebuit să-l transformăm în catapeteasma Catedralei, în doar 10 luni de zile.
Eu am fost încredinţat că se poate şi m-am bazat pe moştenirea noastră imensă a Ortodoxiei ce a fost şlefuită prin lucrarea Sfântului Duh timp de 2000 de ani şi pe cuvintele Mântuitorului care a spus: Cereţi, şi vi se va da; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. (…) Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce i le cer!
Şi ca să ştiţi, am terminat montajul catapetesmei cu câteva ore înainte să intre Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pentru prima oară în Catedrala Naţională pentru slujba de pomenirea a Eroilor Neamului din seara ce preceda sfinţirea Catedralei.
Momente de mare trăire interioară au fost în general bucuriile finalizării unei anumite etape, care ne dă şi puterea de a continua cu şi mai mare entuziasm. Un astfel de moment a fost dezvelirea absidei altarului şi apariţia în toată slava a icoanei Maicii Domnului, Cea mai presus decât Cerurile.
Basilica.ro: Vă rugăm să ne spuneţi câteva caracteristici care fac pictura/mozaicul Catedralei Naţionale unic/unică în lume?
D.C.: Vorbim despre o catapeteasmă complexă cu cinci registre în integralitate realizată din mozaic, unică în lume. Vorbim despre Maica Domnului Platytera, probabil cea mai mare din lumea ortodoxă, de aproximativ 15 metri înălţime având doar silueta şi Arhanghelii Mihail şi Gavriil cu o dimensiune de 13 metri înălţime. Acestea sunt doar cifre, dar cred că cea mai importantă rămâne senzaţia pe care o ai în faţa acestor icoane care nu poate fi descrisă în cuvinte şi nici nu poate fi surprinsă în fotografie.
Basilica.ro: Care a fost cel mai important obiectiv profesional pe care vi l-aţi stabilit la început de carieră? L-aţi atins?
D.C.: Cel mai important obiectiv al meu este „să nu mi se urce la cap” şi mă rog la Dumnezeu să nu îmi dea duhul mândriei, căci ştiu ca e pricina tuturor patimilor.
Obiectivul meu este Cerul şi nu cred că există limită în cunoaşterea lui Dumnezeu, deci nu vreau să îmi impun obiective previzibile pentru că puterea noastră de anticipare este mult inferioară surprizelor inimaginabile pe care ni le poate da Dumnezeu. Îmi place să fiu uimit şi mă las ca o unealtă în mâna lui Dumnezeu.
Basilica.ro: Ce virtuţi/calităţi trebuie să aibă un pictor bisericesc? Este suficient talentul?
D.C.: Trebuie să fie conştient că trebuie să se lase în mâna lui Dumnezeu şi să facă totul pentru a se micşora pentru ca să crească Hristos în el aşa cum a făcut Ioan Botezătorul. Eu mă micşorez ca El să crească. Toată lumea are talent pentru că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. În concluzie, trebuie să facem în aşa fel încât să cultivăm acest lucru cu toată puterea şi să facem totul din inimă ca pe o necesitate interioară. Icoana trebuie zugrăvită mai întâi în inimă şi apoi va veni natural şi pe perete, aşa aceasta îşi va atinge scopul şi va ajunge la inima privitorului. Icoana nu trebuie să uimească, nu trebuie să te apese, nu trebuie să te măgulească nici să te compătimească. Icoana trebuie să fie adevărul absolut.
Basilica.ro: Care au fost principalele lecţii sau repere care v-au format ca pictor mozaicar?
D.C.: Lecţiile sunt ca nectarul florilor, datoria este să fim harnici şi să le culegem aşa cum fac albinele. Cea mai importantă este starea de prezenţă. Trebuie să fim prezenţi, nici o clipă nu trebuie lăsată garda jos. Nu trebuie să ne refugiem nici în trecut, nici în viitor, prezentul trebuie asumat şi trăit intens şi până la capăt fără scuze şi lamentări.
Basilica.ro: Care au fost principalele dificultăţi întâmpinate la proiectul Catedralei şi cum le-aţi depăşit?
D.C.: Munca în echipă. E cea mai grea provocare şi implică multă răbdare şi înţelegere. Implică şi un efort mare, dar şi satisfacţii pe măsură. Aceste dificultăţi încă nu le-am depăşit şi nici nu cred că le voi depăşi vreodată.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 610, Ultimul acces: 2026-10-17 07:41:35

Timp total: 0.04s...

[1]:1