© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
20 de ani de prezenţă a Fundaţiei „Regina Pacis” în Republica Moldova[2020-08-21]Mons. Cesare Lodeserto, Vicarul general al Diecezei de Chişinău, a oferit un interviu pentru CatolicMold, în contextul aniversării Fundaţiei „Regina Pacis”.– Ce înseamnă 20 de ani de prezenţă în Republica Moldova a Fundaţiei „Regina Pacis”? – În istoria Bisericii, 20 de ani sunt o firimitură a eternităţii, aproape o adiere uşoară, dacă vrem să folosim o imagine biblică, ce marchează trecerea lui Dumnezeu pe pământul moldav. Chiar dacă cu umilinţă, trebuie spus că s-a făcut ceva, graţie bunului Dumnezeu, datorită înţelegerii dintre păstorii Bisericilor din Lecce şi Chişinău şi celor care ne-au ajutat în mod concret. – Ce opere au fost realizate? – Nu este necesar de făcut o listă a operelor sau de dat cifre care să uimească. Operele sunt sub ochii tuturor şi sunt semnul iubirii lui Dumnezeu faţă de această ţară, care s-a slujit de oameni, prin nimic extraordinari, dar îndrăgostiţi de săraci. Însă aceştia din urmă sunt adevăratul dar al lui Dumnezeu şi doar sper că săracii îi vor vorbi despre noi bunului Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, spus că operele au fost posibile datorită angajamentului moldovenilor care au crezut în această misiune şi, în primul rând, a lui Ilie Zabica, directorul fundaţiei, care, timp de douăzeci de ani, îşi dedică viaţa pe această cale, şi alături de el întreaga familie Zabica. O fidelitate egală cu o operă! – Care este valoarea a ceea ce s-a realizat? – Am fi putut face mai mult şi chiar mai bine, poate vom cere iertare lui Dumnezeu pentru acest lucru, dar ceea ce am avut curajul să facem a fost făcut şi, mai ales, pentru a primi şi a frânge pâinea carităţii. I-am ales pe cei mai mici, pentru că în ei am văzut prezenţa minunată a lui Dumnezeu, de la vârstnici la copii, de la deţinuţi la migranţi, de la femei exploatate la familii sărace, chiar dacă la sfârşitul fiecărei zile obositoare şi intense, mi-am dat mereu seama că adevăratul sărac sunt doar eu. Când îi slujeşti pe săraci, descoperi că eşti adevăratul sărac. – Cui ar trebui să i se mulţumească? – Întotdeauna trebuie să mulţumim. De la Mons. Cosmo Francesco Ruppi, care m-a trimis, până la Mons. Anton Coşa, care m-a primit. Două figuri diferite, dar plasate de bunul Dumnezeu pentru a fi punctele de referinţă ale unuia dintre proiectele sale. Trebuie să-i mulţumesc Mons. Michele Seccia, care de la sosirea sa la Lecce a dat un impuls misiunii, dăruindu-ni-l pe minunatul confrate Pr. Massimiliano Mazzotta, astăzi slujitor al celor mici din Chişinău. Mulţumesc pr. Mario De Stefano, care s-a alăturat Asociaţiei „Mission Moldova”. Mulţumesc confraţilor mei preoţi din Lecce şi Chişinău. Mulţumesc tuturor celor care au lucrat şi încă lucrează în cadrul fundaţiei. Mulţumesc binefăcătorilor, de la mari la mici, de la organizaţii internaţionale la cei care au pus în cutia văduvei. Mulţumesc celor care au decis să urmeze alte căi, pentru că ne-au oferit întotdeauna ceva. Mulţumim celor care se roagă pentru noi în fiecare zi, pentru că Rozariul zilnic de după-amiază a devenit o altă operă extraordinară a Fundaţiei „Regina Pacis”. Mulţumesc multor prieteni italieni de la Lecce la Mantua, de la Verona şi Rimini, de la Palermo la Bergamo, de la Padua la Trento. Mulţumesc familiei mele, mereu alături de mine. Mulţumesc şi celor care m-au făcut să experimentez suferinţa, care, în pofida durităţii şi a gustului ei nedrept, am transformat-o întotdeauna în forţă, deoarece zorii învierii sunt întotdeauna precedaţi de cruce. – Care va fi viitorul? Italia este întotdeauna în inimă? – Bunul Dumnezeu l-a scris şi încercăm să îl citim. Cu siguranţă operele trebuie să se adapteze vremurilor, ele se pot schimba sau transforma, dar întotdeauna şi numai în serviciul persoanei, pentru că este singurul obiectiv: să slujească omului pe care bunul Dumnezeu îl pune înaintea noastră. Trebuie să citim semnele timpurilor şi să primim şi mesajul Bisericii. În prezent sunt primul colaborator al episcopului Anton Coşa, aşa că există o viziune a Bisericii pe care trebuie să o respect şi să o înţeleg. În plus, nu pot uita de unde vin şi de unde am plecat, deoarece originile fac parte din istoria fiecărui om, important este să acceptăm, ceea ce ne cere bunul Dumnezeu. Apoi este nevoie de credinţă. Da, doar de credinţă! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 785, Ultimul acces: 2026-10-24 00:43:46
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
