Centrul de Studii Ortodoxe: Reflecţii despre revitalizarea Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Centrul de Studii Ortodoxe: Reflecţii despre revitalizarea Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani

[2020-08-26]

de Aurelian Iftimiu

Centrul de Studii Ortodoxe (Centre for Orthodox Studies) a publicat un articol semnat de George Alexander, unul dintre fondatorii Societăţii Orthodoxy Cognate Page, în care este prezentată misiunea Bisericii Ortodoxe Române din timpul patriarhatului Preafericitului Părinte Daniel.
Articolul intitulat Revitalizarea Bisericii Ortodoxe Române. Reflecţii personale prezintă o scurtă istorie a Bisericii noastre, cu un accent pe tranziţia de la perioada regimului comunist la contemporaneitate.
Considerată „o nouă eră în istoria ortodoxiei româneşti”, perioada patriarhatului Preafericitului Părinte Daniel este văzută ca o revitalizare la nivel administrativ, social, mediatic, educativ şi interconfesional.
„Înfiinţarea Agenţiei de ştiri Basilica a revoluţionat demersul mass-media al Bisericii Române”, scrie autorul care apreciază activitatea Centrului de Presă al Patriarhiei Române dar şi site-urile eparhiale pe care le consideră „îngrijite”. „În plus, Agenţia de ştiri Basilica a apărut în mod natural ca una dintre cele mai importante şi mai de încredere noi agenţii din România. Centrul mass-media ortodox român a ajuns cu succes la mase”.
În articol sunt evidenţiate eforturile Bisericii Ortodoxe în sprijinirea persoanelor defavorizate mai ales în timpul pandemiei, dar şi demersurile de responsabilizare a laicilor, programele educaţionale şi catehetice, relaţiile cu autorităţile de stat şi cu celelate culte religioase din ţară.
Revitalizarea Bisericii Ortodoxe Române. Reflecţii personale: text integral
România este una dintre cele mai atractive ţări din Europa de est. În ochii vizitatorilor şi exploratorilor, ea este o nestemată nedescoperită. Frumuseţea României exercită o influenţă impresionantă asupra Bisericii Ortodoxe Române. Fuziunea dintre frumuseţea pământului românesc şi frumuseţea spirituală a Ortodoxiei a dus la o cultură vibrantă şi un patrimoniu divers în regiune.
Românii apreciază cu drag tradiţia apostolică a Sfântului Andrei cel întâi chemat, unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Iisus Hristos. Este una dintre cele 14 Biserici autocefale din comuniunea Bisericilor ortodoxe răsăritene bizantine. Este şi una dintre cele cinci patriarhii tinere şi singura Biserică Ortodoxă Răsăriteană care utilizează o limbă romanică pentru liturghie. România este a treia cea mai mare ţară ortodoxă în ceea ce priveşte populaţia. Rusia conduce graficul, fiind urmată de Ucraina. În plus, România este ţara din Uniunea Europeană cu cel mai mare număr de creştini ortodocşi. Peste 86% dintre români sunt membri ai Bisericii Ortodoxe. Biserica Română a produs mulţi teologi ortodocşi şi istorici de prestigiu. Dumitru Stăniloae, Nicolae Dobrescu, Mircea Păcurariu, Arsenie Boca sunt câteva nume. Biserica a avut contribuţii considerabile în domeniul unităţii panortodoxe şi ecumenismului.
O scurtă istorie
Biserica Română se mândreşte cu o istorie vibrantă şi nu intenţionez să ofer o examinare riguroasă a istoriei în acest articol. De preferat, voi menţiona doar o scurtă descriere. Conform istoriei ortodoxe româneşti, o mitropolie a existat cel puţin de la începutul secolului al IV-lea în teritoriile carpato-danubiene. Biserica Ortodoxă din teritoriul românesc modern se afla sub conducerea spirituală şi jurisdicţională a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Bisericile ortodoxe situate în Mitropolia Ungro-Valahiei şi Moldovei s-au reunit pentru a constitui Biserica Ortodoxă Română unită. Biserica Română a primit autocefalie în 1885, iar Patriarhia a fost înfiinţată în 1925. Ambele recunoscute de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Miron Cristea şi Ferdinand I au jucat un rol vital în stabilirea corespunzătoare a unei fundaţii profunde a Bisericii Române.
Perioada dificilă a regimului comunist
Regimul comunist din România s-a dovedit o perioadă de provocare pentru Biserica Ortodoxă. Statul român dominat de un partid comunist marxist-leninist, cunoscut sub numele de Republica Socialistă România (RSR) a început în 1947 şi s-a încheiat în 1989. Din 1947 până în 1965, statul a fost cunoscut drept Republica Populară Română. Biserica Română a întâmpinat de obicei dificultăţi considerabile sub conducerea comunistă a preşedintelui Nicolae Ceauşescu. Liderii Bisericii Române precum Patriarhul Justinian Marina şi Patriarhul Teocist au fost acuzaţi că au colaborat cu guvernul comunist din ţară. Cu toate acestea, este important să înţelegem că în timpul guvernării comuniste, cel mai prioritar a fost menţinerea Bisericii „în funcţiune” în orice mod posibil. Nu a mai rămas altă alegere. Supravieţuirea de bază a Bisericii şi a Ortodoxiei creştine a rămas cel mai substanţial lucru care i-a deranjat pe prelaţi, nu numai în România comunistă, ci şi în alte naţiuni marxiste-comuniste.
Intenţia mea aici nu este de a compătimi relaţia anterioară a Bisericii Române cu guvernul comunist. Dar subliniez faptul că este important să înţelegem neputinţa oricărei instituţii religioase dintr-un stat comunist cu un singur partid. Astăzi, o astfel de neputinţă este evidentă într-un fel sau altul în ţări precum China şi Coreea de Nord. Dacă analizaţi istoria Bisericilor Ortodoxe din Orientul Mijlociu, este posibil să vedeţi că Patriarhiile antice, precum Constantinopolul, Antiohia, etc. au trebuit să întâmpine presiuni grave din partea sultanilor şi liderilor otomani şi musulmani. Practicarea liberă a credinţei şi desfăşurarea corectă a treburilor Bisericii au fost grav afectate din cauza intervenţiilor politice (în trecut şi în prezent), indiferent de locaţiile geografice. Regula islamică radicală nu este deloc ceva nou pentru bisericile europene.
După căderea conducerii comuniste, Biserica Română a navigat înainte sub conducerea Patriarhului Teoctist pe fondul criticilor împotriva lui în presă şi în diferite forumuri oficiale.
O nouă eră sub Patriarhul Daniel al României
Patriarhul Daniel a fost instalat conducător al Bisericii Române la 30 septembrie 2007 cu titlul de „Arhiepiscopul Bucureştiului, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareii Capadociei şi Patriarhul României.” Cred că întronizarea Patriarhului Daniel a marcat o nouă eră în istoria ortodoxiei româneşti din mai multe motive. Cu toate acestea, criticile sunt întotdeauna pe masă indiferent de realizările fenomenale.
Viaţa Bisericii
Un număr semnificativ de oameni au fost atraşi de diverse aspecte ale Bisericii Române. Este important de spus că s-au făcut multe sub conducerea Patriarhului Daniel şi a Sfântului Sinod pentru a-i ţine pe credincioşi aproape de Biserică. În jur de treizeci şi trei de sfinţi români au fost canonizaţi pentru viaţa lor şi contribuţia la Biserică şi Societate. Biserica Română s-a extins progresiv din centrul său tradiţional. În 2019, pentru prima dată, o mănăstire a fost sfinţită în Elveţia şi a fost instalată o stareţă. Biserica a devenit o forţă spirituală substanţială în societatea românească contemporană. Biserica Română a apărut ca cea mai de încredere instituţie din ţară.
„Niciun sat fără biserică” rămâne un program de succes iniţiat de Patriarhul Daniel pe când era Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a avut beneficiari direcţi mai multe zone defavorizate. Acest program ajută în prezent familiile preoţilor care slujesc în parohiile sărace.
Administraţia Bisericii
Administraţia Bisericii a suferit de obicei modificări drastice. Patru noi eparhii au fost înfiinţate pentru românii din Diaspora. Patriarhia Română este organizată meticulos în zece Mitropolii. Fiecare Mitropolie cuprinde mai multe eparhii (arhiepiscopii şi episcopii). Episcopia Daciei Felix, Episcopia Ungariei, Episcopia Australiei şi Noii Zeelande şi Vicariatul ortodox ucrainean se află sub jurisdicţia directă a Patriarhiei. Pe lângă acestea, Biserica are mai multe reprezentanţe şi comunităţi în Diaspora şi, de asemenea, aşezăminte în Republica Monahală a Muntelui Athos.
Mass-media, presă şi relaţii publice
Sub conducerea remarcabilă a Patriarhului Daniel, Patriarhia Română a făcut cu entuziasm paşi enormi în reînnoirea departamentului de relaţii publice. Înfiinţarea Agenţiei de ştiri Basilica a revoluţionat demersul mass-media al Bisericii Române. Radio Trinitas, Ziarul Lumina, Agenţia de ştiri Basilica, Trinitas TV au ataşat considerabil etica şi valorile sociale de abordarea mass-mediei creştine din România. Portalurile Web ale Patriarhiei, Arhiepiscopiilor şi Episcopiilor sunt îngrijite. În plus, Agenţia de ştiri Basilica a apărut în mod natural ca una dintre cele mai importante şi mai de încredere noi agenţii din România. Centrul mass-media ortodox român a ajuns cu succes la mase.
Filantropie şi bunăstare socială
Peste 210 milioane de euro au fost investiţi pentru activităţi caritabile de către Biserica Română din 2007. Biserica a semnat acorduri cu diverse organisme ale guvernului român pentru coordonarea şi implementarea eficientă a programelor de caritate.
„Sănătate pentru sate” este un proiect iniţiat de Patriarhie după semnarea unui protocol cu Ministerul Sănătăţii din România în septembrie 2015. Potrivit unui raport publicat de Agenţia de ştiri Basilica, Biserica Română deţine 107 centre de zile pentru copii, 52 de birouri de asistenţă socială şi centre comunitare, 38 de centre de tip familial, 51 de grădiniţe de tip social şi after-school, 13 locuinţe protejate, 15 centre de urgenţă (pentru persoanele sărace, pentru victimele violenţei în familie şi pentru victimele traficului de persoane), 18 campusuri, 51 de centre educaţionale.
Numai în 2019, peste 45.000 de copii au beneficiat de programele Bisericii. Biserica desfăşoară programe notabile pentru susţinerea şomerilor, victimelor traficului de persoane şi violenţei domestice, deţinuţilor eliberaţi şi victimelor dezastrelor naturale.
Biserica gestionează proiecte educaţionale unice, precum „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala” pentru copiii de şcoală şi cei care au abandonat şcoala. „Sănătate pentru sate”, un proiect medical iniţiat de biserică, de care beneficiază un număr mare de oameni. „Donează sânge, salvează o viaţă” şi „Sănătate la un clic distanţă” au contribuit la cel mai considerabil număr de donatori de sânge din ţară (peste 35.000).
Patriarhia Română s-a asociat cu magazinele Selgros Cash & Carry şi Carrefour pentru a livra săptămânal produse alimentare şi de igienă prin centrele sociale. Centrul de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie şi Centrul rezidenţial Sfântul Silvestru răspund nevoilor persoanelor în vârstă. Centrul de consiliere şi informare „Sfânta Împărăteasă Elena” a fost inaugurat în luna august 2020. Centrul va oferi sprijin femeilor aflate în crize de sarcină. Mai mult, Patriarhul Daniel a donat o icoană şi 6.000 de euro noului centru de sarcină pentru criză.
Biserica şi-a asumat o grijă excepţională pentru a răspunde nevoilor romilor, având în vedere că 621.000 dintre ei trăiesc în România. Biserica gestionează în jur de nouă programe sociale diferite, de sănătate, dezvoltare a infrastructurii, angajare şi asistenţă spirituală pentru romi. Federaţia „Filantropia” este un ONG înfiinţat de Biserica Română pentru a spori impactul şi eficienţa acţiunilor sociale ale Bisericii şi ale instituţiilor sale. Acesta este unul dintre multe alte ONG-uri ale Bisericii.
Asociaţia de filantropie ortodoxă din Alba Iulia, Misiunea socială „Diaconia”, Fundaţia pentru copii Sf. Sava, Fundaţia Filantropia Ortodoxă din Deva, Asociaţia filantropică creştin-ortodoxă „Sfântul Vasile cel Mare” sunt câteva alte iniţiative. Accesaţi lista completă aici.
Eforturi de suport COVID
Biserica a organizat ample programe de conştientizare. Mai mult, alimentaţia, cazarea şi facilităţile pentru carantină au fost furnizate de mai multe instituţii bisericeşti. Nouă mănăstiri din Arhiepiscopia Iaşilor au furnizat seturi de lenjerii de pat pentru spitale pentru a se putea ocupa de epidemia Covid-19. Peste 25 de arhiepiscopii / episcopii ale Bisericii Române au strâns fonduri, au furnizat echipamente medicale, au donat sânge, au creat centre de carantină, au sprijinit persoanele fără adăpost, au furnizat alimente şi alte nevoi de bază precum măşti şi materiale de protecţie. Biserica Română a investit peste 820.000 de euro pentru eforturile de sprijin în contextul COVID.
Patriarhul Daniel a donat peste 2.000 de euro din fondurile sale personale pentru a cumpăra echipamente de protecţie pentru voluntarii implicaţi în campania socială a Patriarhiei „Ajută cu bucurie”, orientată spre a sprijini pacienţii izolaţi din toată România. Arhiepiscopii, episcopii şi preoţii au donat din salariile lor pentru a sprijini eforturile anti-COVID. Citiţi mai multe aici.
În afară de programele sociale şi de caritate vaste operate de Patriarhie, fiecare eparhie a Bisericii Române îşi pune în aplicare propriile programe filantropice şi de bunăstare. Mănăstirile Bisericii României activează în slujba celor săraci, nevoiaşi şi bolnavi. Un exemplu rămân lucrările filantropice ale Maicii Ecaterina de la Aşezământul Sfântul Leontie din Rădăuţi. Biserica şi organismele ei oferă asistenţă socială, sanitară şi spirituală unui număr substanţial de părţi defavorizate ale populaţiei. Aflaţi mai multe despre programele de caritate aici.
Turism
Biserica Română are multe biserici şi mănăstiri minunate care încurajează deopotrivă turiştii şi pelerinii. Românii au exercitat o grijă excepţională pentru a-şi păstra instituţiile duhovniceşti într-un mod organizat. Basilica Travel, agenţia de turism deţinută de Biserica Ortodoxă Română, este o altă activitate unică. Agenţia operează tururi în România şi în străinătate. Profitul generat de agenţie este utilizat de Biserică pentru a-şi susţine activităţile sociale şi pastorale. Potrivit unui raport al Wall Street România, agenţia de turism Basilica a înregistrat o cifră de afaceri de 1,41 milioane EURO în 2017.
Responsabilizarea laicilor
În afară de filantropie şi de misiunea socială, Biserica are grijă şi îşi cinsteşte credincioşii într-o manieră extinsă. Patriarhia a exercitat o grijă deosebită pentru a onora şi preţui succesul şi contribuţiile celebrităţilor şi ale mirenilor deopotrivă. Din 2014, diverse episcopii ale Bisericii României găzduiesc „Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocşi”. Peste 4.000 de tineri din diferite comunităţi ortodoxe răsăritene de pe glob participă la eveniment.
Educaţie
Există aproape 25 de universităţi care oferă studii şi cercetări ample în teologia ortodoxă şi în domeniile relaţionate în România. Educaţia teologică ortodoxă a suferit schimbări drastice după căderea comunismului. Cu toate acestea, predarea religiei în şcolile din România (un stat laic) rămâne un subiect controversat şi foarte dezbătut. Hotărârea din 2014 a Curţii Constituţionale din România de oprire a educaţiei religioase obligatorii s-a confruntat cu un protest din partea Bisericii.
Cu toate acestea, în iunie 2020, Parlamentul României a amendat o lege recentă pentru a include educaţia sexuală obligatorie în programele şcolare oficiale. Biserica Română a protestat împotriva deciziei pe care a numit-o un atac la inocenţa copilăriei. Prin urmare, Parlamentul a trebuit să renunţe la noua lege pentru educaţie sexuală obligatorie.
Relaţii cu guvernul
Biserica Română s-a bucurat de relaţii extinse cu autorităţile guvernamentale de la căderea comunismului. Biserica a câştigat anumite drepturi şi privilegii din partea guvernului. Statul român recunoaşte rolul substanţial al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, recunoaşte şi rolul altor culte.
Biserica a rămas constant un simpatizant al monarhiei române. Regele Mihai I al României, fostul monarh al României, a avut parte de o înmormântare impunătoare în decembrie 2017. Slujba funerară a fost prezidată de Patriarhul Daniel. Patriarhul României a declarat că regele răposat a fost un simbol al suferinţei şi speranţei poporului român.
Sărbătorind România
Începând cu anul 2008, Biserica dedică teme specifice (solemnă şi comemorativă) în fiecare an. Anul 2020 este dedicat ca An Omagial al Pastoraţiei Părinţilor şi Copiilor şi Anul Comemorativ al Filantropilor Ortodocşi Români. Biserica Română îşi intensifică activităţile duhovniceşti, culturale, misionare şi filantropice pe baza temelor stabilite.
În octombrie 2019, pentru a cinsti satele româneşti Patriarhul, episcopii şi preoţii au oficiat Sfânta Liturghie la Bucureşti în veşminte speciale cu motive tradiţionale pentru a evidenţia importanţa satului românesc ca păstrător al tradiţiilor, culturii şi spiritualităţii ţării. Catedrala Patriarhală a marcat în mod special zilele satului românesc.
Perspective pan-ortodoxe, ecumenice şi interreligioase
Biserica din România s-a menţinut deschisă întâlnirilor ortodoxe şi ecumenice de anvergură. Conducerea Bisericii Române a folosit o abordare deschisă şi obiectivă a schismelor recente din lumea ortodoxă. Patriarhul Daniel a subliniat importanţa sinodalităţii ortodoxe la întâlnirile pan-ortodoxe ca un mod ideal de rezolvare a schismelor inter-ortodoxe. Patriarhia Română a avut probleme cu Patriarhia Ierusalimului asupra Aşezământului din Ierihon. Cu toate acestea, problemele au fost depăşite prin dialog şi reconciliere.
Ei au rămas întotdeauna deschişi la dialog şi cooperare cu Biserica Romano-Catolică, cu Bisericile Ortodoxe Orientale şi cu organisme ecumenice precum CMB. Prof. Dr. Ioan Sauca, secretarul general interimar al CMB este un membru credincios al Bisericii Ortodoxe Române. Chiar dacă Biserica Română are relaţii bune cu Vaticanul şi Biserica de rit latin, ea întâmpină mai multe dificultăţi cu ritul uniat greco-catolic român.
Biserica Română păstrează un nivel crescut de cooperare cu alte comunităţi religioase din ţară în comparaţie cu primii ani ai guvernării post-comuniste. Ea conduce Consiliul Consultativ al Cultelor (o organizaţie etică, autonomă, apolitică, non-guvernamentală şi non-profit). Această organizaţie este o federaţie formată din 13 instituţii religioase recunoscute legal în România. Biserica din România a negociat cu instituţiile guvernamentale pentru a primi titlul de „biserică naţională” în constituţia României.
Astfel de negocieri extinse pot dura mult timp pentru a obţine, în mod obişnuit, rezultatele dorite dată fiind natura seculară a statului român. Cu toate acestea, fără nicio îndoială, putem afirma că Biserica Ortodoxă Română este „adevărata” Biserică naţională a României, deoarece ea însumează în mod unic toate caracteristicile necesare ale unei instituţii naţionale.
Mitropolia Autonomă a Basarabiei din Republica Moldova
În Republica Moldova, cel puţin 13 la sută din populaţie aparţine Mitropoliei Autonome a Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române. Mitropolia a întâmpinat multe dificultăţi. A fost înfiinţată în 1918, dar a rămas inactivă în timpul ocupaţiei sovietice (1944-1991). Aceasta a fost reactivată în 1991, dar a primit recunoaşterea statului în 1994 doar după o luptă legislativă prelungită cu autorităţile din Republica Moldova.
În prezent, Mitropolia este formată din patru eparhii, respectiv Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia de Bălţi, Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia de Dubăsari şi Transnistria. Doar câteva Biserici Ortodoxe recunosc Mitropolia Basarabiei. Mitropolia autonomă a Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române are întâlniri dificile cu Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove a Bisericii Ortodoxe Ruse.
Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă Română a adoptat o poziţie de cooperare frăţească şi paşnică între cele două Mitropolii. Biserica îndeplineşte un rol semnificativ în viaţa spirituală şi socială a credincioşilor ortodocşi basarabeni. De exemplu, Diaconia, o instituţie socială a Mitropoliei Basarabiei activează în toată Republica Moldova din 2001. Organizaţia slujeşte în domeniul responsabilizării tinerilor, al abuzului de substanţe şi al tratării acestuia, al locuinţei şi al îmbrăcămintei, al îngrijirii medicale, al protecţiei copilului, etc.
Catedrala Mântuirii Neamului
Catedrala Naţională rămâne o biserică emblematică în construcţie în Bucureşti, capitala României. După finalizarea ei în 2024, această biserică se aşteaptă să fie cea mai mare Catedrală creştin-ortodoxă din lume. Sfinţirea a avut loc pe 25 noiembrie 2018 de Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului şi Patriarhul Daniel al României.
Mulţi au criticat construirea Catedralei ca o risipă de fonduri naţionale.
Cu toate acestea, aceşti critici uită că ideea de construire a unei catedrale naţionale în România nu e ceva nou. Ideea a apărut după Războiul de Independenţă al României (1877-1878). Mai mult, aceasta nu este prima biserică construită cu un efort financiar şi uman atât de mare. Există multe catedrale şi biserici creştine, care sunt construite şi conservate în mod generos de mai multe culte creştine de pe glob.
Apreciez faptul că conducerea Bisericii Române a oferit o abordare rezonabilă în îmbunătăţirea structurilor administrative şi instituţionale ale Bisericii, fără a compromite viaţa duhovnicească a credincioşilor. Biserica Română se deprinde cu nevoile spirituale şi sociale ale credincioşilor ei, prin menţinerea puternică a valorilor creştine. Aceasta înseamnă că România şi Biserica ei naţională sunt dincolo de critici? Desigur că nu. Ele apar prin provocările modernităţii şi globalizării. Luptele lor sunt imense. Pe fondul provocărilor şi luptelor, Biserica Naţională a României merge mai departe.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 668, Ultimul acces: 2026-10-22 07:49:28

Timp total: 0.04s...

[]:1