PS Florentin Crihălmeanu- 30 de ani de preoţie în slujba lui Cristos[2020-09-09]Se împlinesc 30 de ani de la ziua de duminică, 9 septembrie 1990, când Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, actualul Episcop de Cluj-Gherla primea Taina Sfintei Preoţii prin mâinile Episcopului George Guţiu, mărturisitor al credinţei. Cei doi tineri hirotoniţi în acea zi însorită de început de toamnă, în cadrul ceremonialului liturgic ce a avut loc în Piaţa Unirii (pentru că nu erau încă biserici greco-catolice retrocedate în Cluj-Napoca), erau primii preoţi hirotoniţi, în Eparhia de Cluj-Gherla, după perioada de prigoană a Bisericii (de mai bine de 42 de ani), cei dintâi chemaţi spre a împărtăşi mai departe în suflete lumina credinţei.La aniversarea celor 30 de ani de preoţie, preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii Eparhiei de Cluj-Gherla urează Păstorului lor, PS Florentin: „Mulţi Ani de sfântă slujire!”, şi îl încredinţează, în rugăciune, puternicei mijlociri a Fericiţilor episcopi greco-catolici martiri şi a Preasfintei Fecioare Maria, mama Bisericii şi a fiecărui preot. Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu s-a născut în 17 septembrie 1959, la Iaşi, într-o familie de intelectuali. În 1986 a început studii teologice, mai întâi în clandestinitate, apoi, din 1990, a urmat cursurile serale ale Institutului Teologic Greco-Catolic din Cluj-Napoca. La 9 septembrie 1990 a primit hirotonirea preoţească, în Piaţa Libertăţii din Cluj-Napoca, prin mâinile PS George Guţiu. Din 1990, şi-a continuat studiile la Pontificia Universitŕ «Urbaniana» din Roma, ca alumn al Colegiului «Pio Romeno», obţinând bacalaureatul în Teologie (în 1992) şi licenţa în Teologie (în 1994). La 7 iulie 2005 i-a fost conferit titlul de doctor în Teologie la Pontificia Universitŕ «Urbaniana» din Roma. Invitat la un moment de reflecţie asupra propriei misiuni preoţeşti şi asupra preoţiei în general, PS Florentin a mărturisit: „Dacă ne gândim doar la latura dificultăţilor preoţiei, la cât de grea şi de apăsătoare este crucea, cât de înaltă este demnitatea, înseamnă că noi, ca şi oameni, nu ar trebui să facem altceva decât să stăm în adoraţie şi să ne rugăm pentru a deveni vrednici de o astfel de demnitate – de fapt, aşa făcea în majoritatea timpului Parohul de Ars – acesta este însă doar un aspect al misiunii preoţeşti. Trebuie să ştim, însă, că misiunea preoţească are şi infinite satisfacţii sufleteşti şi cred că preoţia nu trebuie privită numai prin prisma Patimilor Domnului. Sigur, preotul este chemat să împărtăşească şi această latură a misiunii lui Cristos, dar trebuie să fie un om optimist, trebuie să fie un om cu zâmbetul pe buze, un om în care credincioşii să vadă mai degrabă speranţa milei şi a iubirii lui Dumnezeu decât crucea osândei, sau a pedepsei. Deci, nu cred că în preoţie trebuie pornit de la greutatea crucii, ci mai degrabă de la frumuseţea mântuirii.” „În acceptarea darului preoţiei sau al episcopatului, după părerea mea, dacă se stă prea mult pe gânduri, raţional, nimeni dintre oameni nu ar accepta acest dar. De aceea, cred că în clipa în care Dumnezeu cheamă, dă şi harul, dă şi elanul, pentru ca cel chemat să poată accepta această misiune cu dificultăţile ei, dar şi cu marile ei satisfacţii spirituale. Trebuie să avem încredere în harul lui Dumnezeu lucrător în sufletele noastre. De asemenea, nu trebuie să existe vreun interes material sau de orice alt tip pentru care se caută această demnitate, aşa cum îndeamnă Sf. Petru, Corifeul Apostolilor: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. (1 Pt 5, 2-4)” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 757, Ultimul acces: 2026-10-23 08:19:49
|
Timp total: 0.04s...
[]:1