Ziua Mondială a animalelor. Sfinţii şi necuvântătoarele - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Ziua Mondială a animalelor. Sfinţii şi necuvântătoarele

[2020-10-04]
de Sorin Ioniţe

Sfinţii sunt oameni la superlativ şi uimesc prin viaţa lor sfântă. Urmând poruncii lui Dumnezeu de a fi stăpânitori ai creaţiei, unii dintre ei au desăvârşit relaţia dintre om şi fiinţele necuvântătoare.
În contextul Zilei Mondiale a animalelor, 04 octombrie, am aruncat o privire în Vieţile Sfinţilor pentru a înţelege raportarea corectă a omului la animale din punct de vedere creştinesc.
Pentru început, trebuie amintit Sfântul Modest. Serbat pe 18 decembrie, Sfântul Modest, Patriarh al Ierusalimului, era în copilărie îngrijitor de vite. El a primit de la Dumnezeu darul vindecării minunate a animalelor bolnave şi este considerat ocrotitorul animalelor domestice.
Sfântul Ilie şi corbii
Sălbatici şi oportunişti, corbii fură hrana altor animale şi se hrănesc adesea cu stârvuri. Dar Dumnezeu a arătat că poate lucra şi prin ei. L-au hrănit pe Sfântul Proroc Ilie în vremea secetei cumplite de 3 ani şi 6 luni.
„Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu” (3 Regi 17:6).
Sfântul Iona şi balena
Proorocul Iona a fost trimis de Dumnezeu să îndemne pe niniviteni la pocăinţă (cetatea Ninive, capitala imperiului asirian). De frică însă, profetul a ignorat porunca lui Dumnezeu şi, încercând să fugă pe mare, a fost înghiţit de o balenă sau chit – denumirea populară utilizată în Biblie.
Pântecele balenei, a fost pentru Iona loc de pocăinţă şi de rugăciune. Totodată, stând acolo timp de trei zile a preînchipuit Învierea lui Hristos.
După trei zile „Domnul a dat poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm!” (Iona 2:11). Sfântul Iona a prevestit distrugerea oraşului Ninive, iar locuitorii s-au pocăit, primind iertarea divină.
Sfântul Gherasim şi leul
Sfântul Gherasim a intrat în monahism de tânăr, retrăgându-se în pustiul Tebaidei din Egipt, iar mai târziu a înfiinţat o mănăstire în Palestina, aproape de Iordan.
Din relatările Sfinţilor Ioan Evirat şi Sofronie Scolasticul aflăm că un leu pe care Sfântul l-a îngrijit şi tămăduit îl însoţea întotdeauna, ascultându-l în tot ceea ce i se poruncea.
Potrivit sinaxarelor, Sfântul Gherasim dăduse în grija leului un catâr al mănăstirii ca să umble cu el şi să-l pască pe lângă râul Iordanului.
Într-una din zile, păscând leul pe catâr, s-a dus de lângă dânsul depărtare şi a adormit la soare. Trecând din Arabia un om cu cămile, a văzut catârul fără păstor, şi l-a luat cu turmele sale. Sfântul Gherasim a crezut că leul a mâncat catârul, şi l-a pedepsit să aducă apă de la Iordan în locul aceluia. Mai târziu s-a aflat adevărul şi leul a fost eliberat din acea sarcină, dar a rămas alături de sfânt până la finalul vieţii. Se spune că ar fi murit pe mormântul Sfântului Gherasim.
Prin aceste fapte, Dumnezeu a voit să preamărească pe sfântul ce L-a slăvit pe El o viaţă întreagă dar şi să ne arate cum erau Adam şi Eva în Rai, înainte de căderea în păcat.
Sfânta Teodora şi vrăbiile
Asemenea Sfântului Ilie, Sfânta Teodora de la Sihla a fost hrănită de păsări. Sinaxarele spun că vrăbiile îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria în peştera unde locuia.
Urmărind vrăbiile, monahii au aflat de Sfânta Teodora şi de viaţa ei curată.
Alte exemple
Pe când era bolnav, Sfântul Paisie Aghioritul a fost hrănit de un vultur care îi aducea peşte.
Sfântul Antonie cel Mare a traversat Nilul împreună cu ucenicii săi pe crocodili.
Mormântul Sfintei Maria Egipteanca a fost săpat de un leu.
Sfântul Onufrie cel Mare a fost hrănit în pustie de căprioare.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 696, Ultimul acces: 2026-10-21 13:10:47