O privire de ansamblu asupra Bisericii din Sudanul de Sud

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

O privire de ansamblu asupra Bisericii din Sudanul de Sud

[2023-01-27]

În contextul în care Papa Francisc se pregăteşte să pornească în călătoria sa apostolică în două naţiuni africane, Vatican News oferă o prezentare generală a Bisericii Catolice din Sudanul de Sud. Istoria creştinismului din Sudanul de Sud este strâns legată de cea a Sudanului, din care tânăra naţiune africană a făcut parte până la 9 iulie 2011.

Originile
Creştinismul a fost adus pentru prima dată în acest teritoriu de către Biserica din Bizanţ în secolul al VI-lea. Biserica locală a trecut mai târziu la Patriarhia coptă din Alexandria. Sfârşitul Regatului creştin al Nubiei, la începutul secolului al XIV-lea, a dus la dispariţia aproape totală a creştinismului, în regiune rămânând doar câteva comunităţi franciscane. Acesta a fost reintrodus la sfârşitul secolului al XIX-lea de către misionarul italian Sfântul Daniel Comboni (1831-1881), fondator al Misionarilor Inimii lui Isus şi al Congregaţiei Preafericitelor Maici din Nigrizia, cunoscute şi sub numele de Surorile Misionare Compozite, care au reuşit să restabilească Biserica în Sudan, în special în Sudanul de Sud, unde funcţionează şi astăzi. Activitatea lor misionară intensă a permis creştinismului să se extindă într-un ritm crescut între 1901 şi 1964, consolidând identitatea naţională a populaţiei din Sudanul de Sud, distinctă de populaţia arabă şi musulmană din nord. Opoziţia lor acerbă faţă de politicile de islamizare şi arabizare desfăşurate de Khartoum după independenţa Sudanului de sub dominaţia anglo-egipteană a alimentat mişcarea secesionistă care a dus la cele două războaie civile care au devastat ţara între 1955-1972 şi 1983-2005 şi, în cele din urmă, la independenţa Sudanului de Sud în 2011, în urma unui referendum.
O naţiune majoritar creştină
În prezent, mai mult de jumătate din populaţia Sudanului de Sud este considerată creştină, cu o predominanţă a catolicilor, care reprezintă aproximativ 52% din populaţie, urmaţi de anglicani, prezbiterieni şi alte confesiuni protestante, în timp ce ortodocşii (copţi, etiopieni şi greco-ortodocşi) reprezintă mai puţin de 1%. Există, de asemenea, un număr semnificativ de adepţi ai religiilor tradiţionale africane.
De la independenţa Sudanului de Sud, Biserica locală se bucură de libertate religioasă deplină şi a putut să se reorganizeze şi să îşi desfăşoare activitatea pastorală fără restricţii. Constituţia Sudanului de Sud recunoaşte în mod explicit libertatea de cult şi egalitatea dintre religii, iar Sudanul de Sud are relaţii diplomatice cu Sfântul Scaun. În plus, în mai multe rânduri, liderii politici locali şi-au exprimat aprecierea pentru sprijinul acordat de Bisericile creştine pentru pace şi construirea naţiunii, lăudând contribuţia acestora la dezvoltarea umană, socială şi civilă a societăţii sudaneze de sud. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, au existat, de asemenea, fricţiuni ocazionale şi încercări ale autorităţilor de a înăbuşi criticile Bisericii. Acest lucru s-a întâmplat în 2014, când Armata Populară de Eliberare a Sudanului (SPLA), aflată la putere, a ordonat închiderea temporară a unor posturi de radio catolice acuzate de amestec în afacerile politice ale ţării pentru că au comentat despre noul război civil care a izbucnit în 2013.
Angajamentul Bisericii pentru pace şi dezvoltare în Sudanul de Sud
Pacea a fost o preocupare constantă a Bisericii din Sudanul de Sud, încă de pe vremea când naţiunea africană se lupta pentru independenţă. Biserica Catolică şi Consiliul Bisericilor din Sudanul de Sud (SSCC), din care face parte, colaborează şi în prezent pentru a promova dialogul, vindecarea şi reconcilierea pe fondul luptelor politice şi al conflictelor etnice actuale. În ultimii zece ani, Episcopi, misionari şi alţi lideri creştini au lansat nenumărate apeluri pentru o soluţie paşnică la conflictul armat, care a început ca o ceartă între cei doi rivali din cadrul SPLA, preşedintele Salva Kiir (de etnie Dinka) şi vicepreşedintele demis Riek Machar (de etnie Nuer), dar care a căpătat curând un caracter etnic, expunând instituţiile slabe ale Sudanului de Sud şi diviziunile istorice profunde dintre comunităţile sud-sudaneze.
Printre aceste apeluri se numără mesajul publicat în iulie 2017 de preşedintele Conferinţei Episcopale (SCBC), Episcopul Edward Hiiboro Kussala de Tombura-Yambio, cu ocazia celei de-a şasea aniversări a independenţei. Mesajul a făcut apel la încetarea totală a luptelor, care au fost reluate în iulie 2016 după semnarea, în august 2015, a Acordului privind soluţionarea conflictului din Republica Sudanului de Sud (ARCSS), şi a îndemnat părţile să sprijine noul dialog naţional propus de preşedintele Kiir, iar toţi sudanezii din Sudanul de Sud să se roage neîncetat pentru pace. Angajamentul Bisericii pentru reconciliere se realizează în primul rând prin mediere directă. Bisericile locale au fost implicate în facilitarea discuţiilor încă din 2013, când Kiir, i-a chemat pe Episcopul catolic emerit de Torit, Paride Taban, şi pe Arhiepiscopul anglican Daniel Deng Bul să conducă Comitetul nou înfiinţat pentru procesul de reconciliere naţională.
Sprijin pentru Sudanul de Sud din partea Bisericilor din întreaga lume
Eforturile de mediere ale Bisericilor din Sudanul de Sud au fost sprijinite în mod activ de Biserica din întreaga lume şi de Sfântul Scaun, după cum atestă aşa-numita „Iniţiativă de la Roma”, lansată în 2020 de Comunitatea italiană Sant’Egidio pentru a aduce la masa negocierilor mişcările de opoziţie care nu au subscris la „Acordul de pace revitalizat din 2018” (R-ARCSS). Acest acord, semnat de Kiir şi Machar la Addis Abeba, în Etiopia, urmărea să revigoreze ARCSS din august 2015. Negocierile sunt încă în curs de desfăşurare, în timp ce luptele etnice din diferite zone continuă. Biserica a promovat reconcilierea, de asemenea, prin proiecte la nivel de bază care vizează formarea cetăţenilor sud-sudanezi în materie de pace şi vindecare. Bisericile din Sudanul de Sud sunt, de asemenea, în prima linie în ceea ce priveşte furnizarea de asistenţă umanitară pentru cele aproximativ două milioane de persoane strămutate intern care au fugit din cauza violenţelor.
În plus, Biserica locală, sprijinită de mai multe organizaţii de caritate şi agenţii catolice străine, este implicată activ în promovarea dezvoltării umane, care este un factor-cheie pentru pace. Sărăcia generalizată, accentuată de schimbările climatice, lipsa educaţiei şi a oportunităţilor de angajare pentru tineri, precum şi flagelul copiilor soldaţi, contribuie la împiedicarea unei păci de lungă durată în ţară. Printre numeroasele agenţii bisericeşti care operează în Sudanul de Sud se numără Serviciile Catolice de Ajutorare (CRS) din SUA, Caritas-ul italian, Medici cu Africa CUAMM şi mai multe congregaţii religioase. În 2008, la cererea Conferinţei Episcopale Sudaneze, Uniunea Internaţională a Superioarelor Generale (UISG) şi Uniunea Superiorilor Generali (USG) au lansat „Proiectul de solidaritate cu Sudanul de Sud”, care, între 2008 şi 2018, a reuşit să formeze 475 de profesori de şcoală primară, 190 de asistente medicale şi moaşe, peste 1.000 de fermieri şi peste 1.500 de agenţi pastorali, cu sprijinul a 260 de congregaţii, donatori privaţi şi agenţii internaţionale. Lucrând în strânsă colaborare cu Biserica locală, proiectul administrează un colegiu de formare a profesorilor, un institut de formare în domeniul sănătăţii, o fermă sustenabilă cu un program de informare şi servicii pastorale.
Apropierea Papei Francisc de poporul sud-sudanez
Papa Francisc şi-a exprimat în repetate rânduri preocuparea constantă faţă de situaţia dificilă a poporului sudanez, iar de-a lungul anilor a lansat mai multe apeluri pentru pace în această ţară, dar şi o serie de iniţiative semnificative. Printre acestea, Vigilia specială de rugăciune pentru Sudanul de Sud şi Republica Democratică Congo, pe care a prezidat-o în Bazilica San Pietro la 23 noiembrie 2017, şi Ziua de rugăciune pe care a convocat-o pentru 23 februarie 2018, după prima amânare, din motive de securitate, a vizitei sale ecumenice în această ţară, împreună cu Primatul anglican şi Arhiepiscop de Canterbury, Justin Welby. În vara anului 2017, a lansat, de asemenea, iniţiativa „Papa pentru Sudanul de Sud”, o contribuţie financiară de aproximativ o jumătate de milion de dolari americani pentru a sprijini proiecte în domeniul sănătăţii, educaţiei şi agriculturii în această ţară. Apoi, la 11 aprilie 2019, Papa şi Arhiepiscopul Welby au invitat cele mai înalte autorităţi civile şi ecleziale sudaneze din Sudanul de Sud să se alăture unei reculegeri ecumenice în Vatican. La finalul reculegerii de la Casa Santa Marta, a făcut gestul extrem de semnificativ de a săruta picioarele preşedintelui Kiir şi ale rivalului său Machar, într-o pledoarie pentru pace.
La 9 iulie 2021, Papa Francisc, Arhiepiscopul Welby, împreună cu moderatorul de atunci al Adunării Generale a Bisericii Scoţiei, Jim Wallace, au scris un mesaj comun liderilor din Sudanul de Sud, exprimându-şi satisfacţia pentru progresele înregistrate în procesul de pace, reafirmând totodată necesitatea de a face „eforturi mai mari” pentru ca poporul din Sudanul de Sud să se poată „ bucura de toate roadele independenţei”. Mesajul a confirmat, de asemenea, intenţia lor de a vizita Sudanul de Sud de îndată ce condiţiile vor permite acest lucru. În fine, Papa Francisc şi-a reafirmat afecţiunea pentru popoarele din Republica Democrată Congo şi Sudanul de Sud într-un mesaj video pe care l-a publicat la 2 iulie 2022, după amânarea călătoriei sale apostolice în cele două ţări, în care îi îndemna să nu se lase „jefuiţi de speranţă”.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 653, Ultimul acces: 2026-10-19 10:29:35

Timp total: 0.04s...

[]:1