Şase noi servitori ai lui Dumnezeu, în drum spre beatificare

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Şase noi servitori ai lui Dumnezeu, în drum spre beatificare

[2023-01-20]

Papa Francisc a declarat joi şase catolici drept Venerabili servitori ai lui Dumnezeu, apropiindu-i pe fiecare dintre ei cu un pas mai aproape de beatificare. Într-un decret semnat pe 19 ianuarie, Sfântul Părinte a recunoscut trăirea eroică a virtuţilor pentru o italiancă purtătoare de stigmate, patru preoţi din secolul al XX-lea şi o laică ce şi-a petrecut o mare parte din viaţă bolnavă. Fiecare dintre ei are acum nevoie ca un miracol atribuit mijlocirii sale să fie aprobat de Vatican pentru a putea fi beatificat. Iată istoriile lor:

Bertilla Antoniazzi (1944-1964)
De la vârsta de 9 ani, Bertilla Antoniazzi a intrat şi ieşit deseori din spitale după ce a suferit de o febră reumatismală care i-a afectat inima şi a lăsat-o cu un handicap pe viaţă. Tânăra din nordul Italiei a ajuns în cele din urmă să înţeleagă că misiunea ei în viaţă a fost de „a-i consola pe cei care sufereau şi de a-i apropia pe păcătoşi de Dumnezeu”, potrivit Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor de la Vatican. Antoniazzi a început să schimbe frecvent scrisori cu alte femei şi fete bolnave şi şi-a oferit suferinţa pentru mântuirea sufletelor, încredinţându-se Fecioarei de Monte Berico, o devoţiune mariană din oraşul ei natal, Vicenza, Italia. Cu un an înainte de a muri, la vârsta de 20 de ani, Antoniazzi a făcut un pelerinaj în 1963 la Lourdes, unde i-a cerut Sfintei Fecioare Maria darul sfinţeniei, mai degrabă decât al vindecării, deoarece starea ei se înrăutăţea din cauza edemului pulmonar şi a bolii valvelor inimii. Sfinţenia ei i-a inspirat pe mulţi dintre oameni atât în timpul vieţii, cât şi după moartea ei, la 22 octombrie 1964.
Sora Maria Margherita Diomira a Cuvântului Întrupat (1651-1677)
Această călugăriţă contemplativă din secolul al XVII-lea a fost cunoscută pentru darurile ei spirituale extraordinare. După ce a intrat în mănăstirea din Florenţa a Surorilor Stabilite în Caritate (Suore Stabilite nella Caritŕ) în 1672, sora Maria Margherita Diomira a primit viziuni, profeţii, extaze spirituale, abilitatea de a citi în inimi şi participarea mistică la patima lui Cristos, inclusiv primirea stigmatelor. Confesorul ei, părintele Domenico Baldi, i-a cerut Diomirei să descrie toate experienţele sale mistice din ascultare, însărcinând o altă călugăriţă să transcrie întreaga relatare. Diomira a trecut şi printr-o perioadă dificilă de secetă spirituală, care a fost depăşită în ajunul Crăciunului din 1676. A murit în anul următor, la vârsta de 26 de ani, după ce a suferit de tuberculoză şi s-a oferit ca victimă a iubirii pentru Domnul.
Părintele Vicente López de Uralde Lazcano (1894-1990)
Părintele Vicente López de Uralde Lazcano a fost un preot spaniol care a fost un îndrăgit profesor şi un confesor căutat, cunoscut pentru devoţiunea sa mariană. După ce a depus jurământul în Compania Mariei, López de Uralde a petrecut 62 de ani ca profesor şi capelan la Colegiul Sfântul Filip Neri din Cadiz, Spania. Când şcoala în care preda a fost ocupată de miliţieni în timpul războiului civil spaniol, López de Uralde a căutat rapid să îşi protejeze elevii şi să salveze Euharistia. După ce s-a retras din învăţământ, la vârsta de 70 de ani, López de Uralde şi-a dedicat mai mult timp ascultării spovezilor. A murit la vârsta de 96 de ani, la 15 septembrie 1990.
Părintele Gaetano Francesco Mauro (1888-1969)
Părintele Gaetano Francesco Mauro a fondat Asociaţia Cateheţilor Rurali din Calabria, în sudul Italiei, în 1925, ca un grup de preoţi şi laici dedicaţi predării catehismului fermierilor şi altor persoane care trăiesc în zone izolate. Preotul diecezan a restaurat, de asemenea, fosta mănăstire Sfântul Francisc di Paola din oraşul Montalto Uffugo, unde a început să trăiască în comun cu unii dintre membrii Asociaţiei sale religioase a Oratoriilor Rurale (A.R.D.O.R.) în 1928. Înainte de a înfiinţa asociaţia, Mauro a servit drept capelan militar în primul război mondial şi a fost închis în Austria, unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Pe baza jurnalelor sale, este probabil ca preotul diecezan să fi suferit de o formă de depresie, sentimentele de angoasă, inadecvare şi dezolare intensificându-se în ultimii ani ai vieţii sale, potrivit Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor de la Vatican. A murit la 31 decembrie 1969, la Montalto Uffugo, la vârsta de 81 de ani.
Părintele Miguel Costa y Llobera (1854-1922)
Născut într-o familie nobilă din insula spaniolă Majorca în 1854, Miguel Costa y Llobera a ascultat iniţial de dorinţa tatălui său de a studia dreptul la Universitatea din Barcelona. După ce a trecut printr-o criză spirituală care l-a lăsat cu un sentiment profund de insatisfacţie, Costa y Llobera şi-a dat seama că Dumnezeu îl chema să fie preot. În ciuda opoziţiei din partea familiei sale, s-a mutat la Roma şi a fost hirotonit preot în 1888. Cu un doctorat în teologie de la Universitatea Pontificală Gregoriană, părintele Costa y Llobera a devenit profesor de arheologie sacră şi istorie a literaturii la seminarul din Palma de Mallorca. Preotul spaniol şi-a câştigat o reputaţie de mare poet. Oamenii îl cunoşteau ca fiind „un om foarte pios şi învăţat”, potrivit Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor de la Vatican. Sfântul Papă Pius al X-lea l-a numit canonic pontif al Catedralei din Palma de Mallorca în 1909. Costa y Llobera a murit la amvon la 16 octombrie 1922, în timp ce rostea o omilie pentru a marca cea de-a 300-a aniversare a canonizării Sfintei Tereza de Ávila în biserica din Mallorca.
Părintele Giovanni Barra (1914-1975)
Ca preot diecezan în nord-vestul regiunii Piemont din Italia, părintele Giovanni Barra a fost un predicator, scriitor şi jurnalist apreciat, care a deschis, de asemenea, centrul de reculegere „Casa Alpina” din Alpi, unde tinerii şi familiile se adunau vara pentru a se ruga. Barra a fost rector al Seminarului pentru vocaţii adulte din Torino şi s-a dedicat în special oferirii de îndrumare spirituală şi de formare seminariştilor. A murit la vârsta de 61 de ani, după ce a suferit o intervenţie chirurgicală pentru un blocaj intestinal în ianuarie 1975. Înainte de a muri, pr. Barra a scris în testamentul său spiritual: „Când privesc înapoi, simt un val de bucurie şi recunoştinţă care se ridică în mine din inimă. Sunt cu adevărat un preot fericit în preoţia mea.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 727, Ultimul acces: 2026-10-18 11:48:03

Timp total: 0.04s...

[]:1