Comunicat CCEE: Adunarea continentală europeană

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Comunicat CCEE: Adunarea continentală europeană – observaţii finale

[2023-02-10]

Prague.Synod2023.org
Am trăit patru zile de ascultare şi de dialog pe baza rezonanţelor pe care Documentul de Lucru pentru Etapa Continentală le-a suscitat în cadrul Bisericilor din care provenim. În calitate de Adunare Continentală Europeană, ne dăm seama că am avut o experienţă profund spirituală prin metoda sinodală.

Mulţumim Duhului, care ne-a călăuzit pentru darul pe care l-am primit şi pe care dorim să-l împărtăşim aici. Am aprofundat informaţiile pe care comunităţile ecleziale de pe continentul nostru le-au dobândit prin procesul sinodal, precum şi tensiunile şi întrebările cu care se confruntă Bisericile europene*. Mai presus de toate, am simţit încă o dată durerea rănilor care marchează istoria noastră recentă, începând cu cele pe care Biserica le-a provocat prin abuzurile săvârşite de persoane care exercitau o slujire sau o funcţie eclezială. Am menţionat de mai multe ori violenţa nemiloasă a războiului de agresiune care desfigurează Ucraina. Ne-am gândit la victimele cutremurului care a devastat Turcia şi Siria.
Activitatea noastră a fost bogată şi interesantă, deşi nu a fost lipsită de probleme şi dificultăţi. Ea ne-a permis să privim în ochii Bisericii din Europa, cu toate comorile celor două mari tradiţii latine şi orientale care o alcătuiesc. Cu o conştiinţă care a crescut pe parcursul Adunării, simţim astăzi că putem afirma că Biserica noastră este frumoasă, arătând o varietate care este şi bogăţia noastră. Simţim că o iubim şi mai profund, în ciuda rănilor pe care le-a provocat, pentru care trebuie să ceară iertare pentru a putea merge mai departe spre reconciliere, spre vindecarea memoriei şi spre primirea celor răniţi. Suntem convinşi că aceste sentimente umplu şi inimile tuturor celor care s-au implicat în drumul Sinodului 2021-2024, începând cu septembrie 2021.
Pe parcursul zilelor Adunării, am trecut printr-o experienţă spirituală, şi anume: este posibil să ne întâlnim, să ne ascultăm şi să dialogăm pornind de la diferenţele noastre şi dincolo de numeroasele obstacole, ziduri şi bariere pe care istoria noastră ni le pune în cale. Trebuie să iubim varietatea din cadrul Bisericii noastre şi să ne sprijinim reciproc în stimă reciprocă, întăriţi de credinţa noastră în Domnul şi de puterea Duhului Său.
Acesta este motivul pentru care dorim să continuăm să înaintăm într-un stil sinodal: mai mult decât o metodologie, îl considerăm un mod de viaţă al Bisericii noastre, de discernământ comunitar şi de discernământ al semnelor vremurilor. Concret, dorim ca această Adunare Continentală să nu rămână o experienţă izolată, ci să devină o întâlnire periodică, bazată pe adoptarea generală a metodei sinodale, care să pătrundă în toate structurile şi procedurile noastre la toate nivelurile. În acest stil, vor putea fi abordate problemele asupra cărora eforturile noastre trebuie să se maturizeze şi să se intensifice: însoţirea celor răniţi, protagonismul tinerilor şi al femeilor, învăţarea de la persoanele marginalizate etc.
Stilul sinodal ne permite, de asemenea, să abordăm tensiunile dintr-o perspectivă misionară, fără a ne lăsa paralizaţi de frică, ci extrăgând din ele energia necesară pentru a continua drumul. Două, în special, au apărut în activitatea noastră. Prima încurajează unitatea în diversitate, evitând tentaţia uniformizării. Cea de-a doua leagă disponibilitatea de a primi ca mărturie a iubirii necondiţionate a Tatălui pentru copiii săi de curajul de a proclama adevărul Evangheliei în întregime: Dumnezeu este cel care promite: „Dragostea şi adevărul se vor întâlni” (Ps 85,11).
Ştim că toate acestea sunt posibile pentru că le-am experimentat în timpul acestei Adunări, dar şi mai mult pentru că viaţa Bisericilor din care venim dă mărturie despre aceasta. Ne gândim aici în special la dialogul ecumenic, care au avut un puternic ecou în lucrările noastre, dar şi la dialogul interreligios. Dar, mai presus de toate, credem că este posibil, pentru că este vorba de har: construirea unei Biserici din ce în ce mai sinodale este o modalitate de a pune în practică în mod concret egalitatea în demnitate a tuturor membrilor Bisericii, fondată prin botez. Ea ne configurează ca fii ai lui Dumnezeu şi membri ai trupului lui Cristos, coresponsabili de misiunea unică de evanghelizare încredinţată de Domnul Bisericii sale.
Suntem încrezători că continuarea Sinodului 2021-2024 ne poate sprijini şi însoţi, în special prin abordarea la nivelul Adunării Sinodale a unor priorităţi: i) aprofundarea practicii, teologiei şi hermeneuticii sinodalităţii. Trebuie să redescoperim ceva care este străvechi, care aparţine naturii Bisericii şi care este mereu nou. Aceasta este o sarcină pentru noi. Facem primii paşi pe o cale care se deschide pe măsură ce o parcurgem; ii) – să abordăm chestiunea unei Biserici exclusiv ministeriale, ca orizont al unei reflecţii asupra carismelor şi a ministerelor (ale celor ordinaţi şi ne-ordinaţi) şi a relaţiilor dintre ele; iii) să explorăm formele unui exerciţiu sinodal al autorităţii, adică serviciul de însoţire a comunităţii şi de păstrare a unităţii; iv) să clarificăm criteriile de discernământ privind procesul sinodal şi ce decizii aparţin fiecărui nivel, de la cel local la cel universal. v) să luăm decizii concrete şi curajoase cu privire la rolul femeilor în cadrul Bisericii şi la o mai mare implicare a acestora la toate nivelurile, inclusiv în procesele de decizie şi de luare a deciziilor; vi) să luăm în considerare tensiunile din jurul liturgiei, astfel încât să înţeleagă din nou sinodal Euharistia ca sursă de comuniune; vi) să încurajăm formarea la sinodalitate a întregului popor al lui Dumnezeu, acordând o atenţie deosebită discernământului semnelor vremurilor în vederea îndeplinirii misiunii comune; vii) să reînnoim un simţ viu al misiunii, făcând legătura între credinţă şi cultură pentru a readuce Evanghelia la sentimentele oamenilor, găsind un limbaj capabil să articuleze tradiţia şi aggiornamento, dar mai presus de toate, mergând alături de oameni, mai degrabă decât vorbind despre ei sau către ei. Duhul ne cere să ascultăm strigătul săracilor şi al pământului în Europa şi, în special, strigătul disperat al victimelor războiului care cer o pace dreaptă.
A iubi Biserica, bogăţia diversităţii sale, nu este o formă de sentimentalism doar de dragul Bisericii. Biserica este frumoasă pentru că Domnul vrea ca ea să fie aşa în vederea sarcinii pe care i-a încredinţat-o: să proclame Evanghelia şi să invite toate femeile şi toţi bărbaţii să intre în dinamica de comuniune, participare şi misiune care constituie raţiunea ei de a fi, animată de vitalitatea perenă a Duhului. A construi Biserica noastră europeană înseamnă, aşadar, a ne reînnoi angajamentul de a îndeplini această misiune, chiar şi pe continentul nostru, într-o cultură marcată de numeroasele diversităţi pe care le cunoaştem. Încredinţăm continuarea drumului nostru sinodal sfinţilor patroni şi martiri ai Europei! Adsumus Sancte Spiritus!
* Din această muncă va rezulta un document mai articulat care va fi trimis Secretariatului General al Sinodului ca o contribuţie la următoarele etape ale procesului sinodal, şi în principal la elaborarea Instrumentum laboris al Adunării Sinodale care va avea loc în octombrie. Împreună cu o mulţime de informaţii despre activitatea noastră şi înregistrări video ale tuturor sesiunilor plenare, acest document va fi disponibil pe site-ul web al Adunării Continentale de la Praga, https://prague.synod2023.org, şi pe site-urile web ale Conferinţelor Episcopale care doresc să îl facă public în diferitele limbi naţionale.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 598, Ultimul acces: 2026-10-21 01:17:38

Timp total: 0.04s...

[]:1