© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Episcopii francezi susţin deschiderea cauzei de canonizare a lui Henri de Lubac[2023-04-03]Henri de LubacEpiscopii francezi au votat pentru deschiderea cauzei de canonizare a teologului din secolul XX Henri de Lubac. Conferinţa Episcopală Franceză a anunţat pe 31 martie că deschiderea cauzei lui de Lubac a fost aprobată în timpul adunării plenare a Episcopilor de la Lourdes. De Lubac este considerat de mulţi ca fiind unul dintre cei mai importanţi teologi ai secolului XX. Preotul iezuit francez a fost un gânditor de frunte al şcolii de gândire Ressourcement, care a încurajat o întoarcere la scrierile Părinţilor Bisericii în teologia catolică. De asemenea, a fondat revista Communio împreună cu Joseph Ratzinger şi Hans Urs von Balthasar. Unele dintre cele mai cunoscute cărţi ale sale sunt „Splendoarea Bisericii”, „Credinţa creştină”, „Catolicismul”, „Drama umanismului ateu” şi „Maternitatea Bisericii”. Născut la 20 februarie 1896, în oraşul Cambrai din nordul Franţei, de Lubac a crescut într-o familie tradiţional catolică, cu cinci fraţi. După ce familia sa s-a mutat la Lyon, de Lubac a studiat la o şcoală iezuită înainte de a lua decizia de a intra în ordinul iezuit în 1913. Studiile sale de noviciat în Anglia au fost întrerupte de primul război mondial în anul următor, când a fost înrolat în armata franceză. A servit în armată din 1914 până în 1919, suferind o rană la cap care i-a provocat dureri pentru tot restul vieţii. De Lubac a fost hirotonit preot în 1927 şi a început să predea teologie la Universitatea Catolică din Lyon. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a opus ideologiilor nazismului şi antisemitismului. A co-fondat „Sources Chrétiennes”, o colecţie de texte patristice publicate în greacă sau latină cu traducere în franceză. În 1950, lui de Lubac i s-a interzis să mai predea la universitatea sa catolică pentru o perioadă de opt ani. A continuat să scrie şi a fost numit membru al Institutului Franţei în 1958. Papa Ioan al XXIII-lea l-a numit pe de Lubac membru al comisiei pregătitoare a Conciliului Vatican II în 1959. De Lubac a participat ulterior la Conciliu în calitate de „peritus” sau expert teologic, scrierile sale fiind considerate ca având influenţă asupra textelor care au rezultat în urma Conciliului. Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe de Lubac Cardinal în 1983, la vârsta de 86 de ani. A murit nouă ani mai târziu, la Paris, la 4 septembrie 1991. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 458, Ultimul acces: 2026-10-18 03:19:10
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
