Teodor M. Popescu, 50 de ani de la moarte[2023-04-04]de Alexandru BobocTeodor M. Popescu a fost un istoric şi teolog erudit care a trăit din plin tumultul secolului 20 în România comunistă. Profesor foarte bine pregătit în universităţile mari din Europa, a predat peste trei decenii la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Teodor M. Popescu s-a născut pe 9 iunie 1893 în satul Boteni din Dâmboviţa. A învăţat la Seminarul Teologic şi Facultatea de Teologie din Bucureşti pe care o încheie în 1919. Trei ani mai târziu a devenit doctor în teologie la Atena. După studiile doctorale s-a înscris la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Leipzig, la Facultatea de Teologie Protestantă şi la Institutul Catolic din Paris. De asemenea, a studiat la Ecole Practique des Hautes Edutes, Section des Sciences Religieuses, de la Sorbona. În timpul Primului Război Mondial a luptat pe front, după ce a absolvit cursurile şcolii de Infanterie din Botoşani între 1916-1917. Revenit de la studiile făcute în străinătate, a predat pentru o perioadă scurtă de timp la Seminarul Teologic din Bucureşti. 32 de ani în slujba Facultăţii de Teologie din Bucureşti De la 1 aprilie 1927 până pe 1 martie 1959 a predat la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Teodor Popescu a predat Istoria Bisericii Universale, Patrologie, Istoria Dogmelor şi Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi a fost decan al facultăţii între 1942 şi 1944. Perioada de profesorat a fost încununată cu numeroase conferinţe, studii şi articole despre istoria bisericească şi persecuţia bolşevică din Rusia sovietică. A fost apreciat pentru cunoştinţele pe care le deţinea şi pentru curajul de a apăra ortodoxia în orice împrejurare. Patriarhul Nicodim Munteanu l-a trimis la Winnitza unde profesorul a putut constat ororile săvârşite de represiunea sovietică împotriva populaţiei autohtone. Întors în ţară a scris articole precum „Morţii de la Winnitza” şi „De la Nero la Stalin”. Condamnat la 15 ani de temniţă grea Atitudinea sa anticomunistă nu a rămas neremarcată de securitatea înfiinţată la venirea noului regim. Pe 30 ianuarie 1959 a fost chemat de securitate şi anchetat pentru a-l intimida şi apoi obliga să devină informator al lor. După puţin timp a fost eliberat, perioada în care a fost închis fiind un rezumat a ce avea să urmeze. În noaptea dintre 4 spre 5 martie a fost arestat fiindu-i confiscate mai multe manuscrise şi cărţi care au servit drept probe. În timpul anchetei a fost bătut, torturat şi ameninţat cu moartea. Sentinţa a fost dată în 15 iunie 1959: 15 ani de detenţie grea pentru „activitate intensă împotriva clasei muncitoare”. Din iunie până în octombrie a fost închis la Jilava, urmând ca în octombrie să fie transferat la Aiud. Ajuns în temniţa de la Aiud, profesorul Teodor Popescu a început să se pregătească pentru sfârşitul vieţii sale deoarece era conştient de ce avea să îndure acolo. În 1962 a ţinut tot Postul Paştelui consumând doar pâinea şi apa pe care le primea. Eliberat după 4 ani de temniţă Pe 15 ianuarie 1963 a fost eliberat din închisoare, revenind în societate cu eticheta de „activist împotriva clasei muncitoare”. În 1965 este angajat ca inspector în Administraţia Patriarhală, la Biroul Relaţii Externe. Ulterior, începe diortosirea cărţilor de cult la Tipografia Cărţilor Bisericeşti. Nici după ce a fost eliberat din închisoare nu a fost lăsat în pace de securitate. În urma unei bătăi suferite, trece la viaţa veşnică pe 4 aprilie 1973. Pentru a cinsti memoria eruditului teolog, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti a organizat în 2008 simpozionul „Profesorul Teodor M. Popescu: Teolog, istoric şi mărturisitor al credinţei ortodoxe”. Sala de lectură a bibliotecii „Ecclesia” din facultatea de teologie bucureşteană poartă numele profesorului Teodor M. Popescu pentru a aminti studenţilor de personalitatea celui care a predat peste trei decenii în instituţia lor de învăţământ. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 392, Ultimul acces: 2026-10-19 04:21:32
|
Timp total: 0.03s...
[]:1