© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Enciclica de Paşti a Patriarhului Ecumenic: Euharistia este legată fiinţial de Învierea lui Hristos[2023-04-16]de Aurelian Iftimiu„Sfânta Euharistie ne duce la Golgota nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a putea fi conduşi prin cruce spre slava pururea strălucitoare a Împărăţiei lui Dumnezeu”, transmite Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în Pastorala de Paşti 2023. Text integral: Bartolomeu, Prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic Către plenitudinea Bisericii, Har, pace şi milă de la Hristos cel Înviat şi Slăvit Preacinstiţi fraţi ierarhi, Preaiubiţi fii şi fiice, Ajungând, cu ajutorul harului dumnezeiesc, întru tot mântuitoarea Înviere a Domnului, prin care a fost desfiinţată puterea morţii şi porţile raiului s-au deschis întregului neam din Adam, vă transmitem tuturor urări pascale şi salutarea festivă din inimă, strigând „Hristos a înviat”, care adduce bucurie lumii. În toate dimensiunile ei, viaţa Bisericii este revigorată de bucuria nespusă a Învierii. „Experienţa Învierii” este mărturisită de nevoinţele Sfinţilor şi Martirilor pentru credinţă, precum şi de viaţa liturgică şi sacramentală, proclamarea Evangheliei „până la marginile lumii”, evlavia şi spiritualitatea credincioşilor, iubirea lor jertfelnică şi conduita creştină, de aşteptarea unei lumi în care „moarte nu va mai fi, nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apocalipsa 21:4). În Înviere şi prin aceasta, toate se află în mişcare spre desăvârşirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu. Acest parcurs eshatologic a oferit mereu creştinilor ortodocşi un dinamism şi o perspectivă. În pofida celor vestite împotrivă, din cauza orientării eshatologice a vieţii sale, Biserica nu a făcut niciodată compromisuri înaintea prezenţei răului în toate formele ei de manifestare în lume. Nici nu a negat realitatea durerii şi a morţii. Nici nu a ignorat ambiguitatea lucrurilor omeneşti. Şi niciodată nu a considerat lupta pentru o lume mai dreaptă ca ceva străin misiunii sale. Totuşi, Biserica a ştiut mereu că durerea şi crucea nu sunt realitatea ultimă. Chintesenţa trăită a vieţii creştine este convingerea că, prin cruce şi prin „poarta îngustă”, suntem călăuziţi spre Înviere. Această credinţă se reflectă în faptul că nucleul vieţii bisericeşti, Dumnezeiasca Euharistie, este legată fiinţial de Învierea lui Hristos. În tradiţia ortodoxă, după cum sublinia Mitropolitul Ioan de Pergam, de veşnică pomenire, Dumnezeiasca Euharistie „este plină de bucurie şi lumină” pentru că „nu are ca fundament crucea şi o idealizarea a pătimirii, ci se fundamentează pe Înviere ca transcendere a pătimirii Crucii”. Sfânta Euharistie ne duce la Golgota nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a putea fi conduşi prin cruce spre slava pururea strălucitoare a Împărăţiei lui Dumnezeu. Credinţa ortodoxă este o depăşire a mântuirii utopice „fără cruce” şi a naufragiului existenţial al crucii „fără Înviere”. Participarea noastră la Învierea lui Hristos prin Taina Bisericii este, pe de o parte, o abolire tangibilă a oricărei perspective utopice asupra „căilor largi” şi a falselor paradise ale plăcerii fără margini şi, pe de altă parte, o transcendere definitivă a închiderii fără speranţă într-o negativitate presupus insurmontabilă, de vreme ce Crucea lui Hristos dă naştere Învierii, „fericirii fără sfârşit”, „bucuriei slavei veşnice”. Zdrobirea morţii prin Crucea şi Învierea Mântuitorului ne ridică viaţa la esenţa ei divino-umană şi la destinul ei ceresc. În Hristos, cunoaştem şi experimentăm faptul că vieţuirea prezentă nu este toată viaţa noastră, că moartea biologică nu reprezintă finalul şi anularea existenţei noastre. Graniţele biologice ale vieţii nu îi definesc adevărul. Până la urmă, înţelesul vieţii ca „o călătorie ireversibilă spre moarte” duce la impasuri existenţiale, la depresie şi nihilism, la indiferenţă faţă de ceea ce contează cu adevărat în viaţă. Ştiinţa şi progresul financiar sau social sunt incapabile să ofere o rezolvare esenţială şi o cale de ieşire. Creştinii sunt „cei ce au speranţă”, cei ce aşteaptă Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh care va să vină ca pe o realitate finală, ca deplinătate a vieţii şi cunoaşterii, ca bucurie împlinită, nu doar pentru generaţiile viitoare, ci pentru tot neamul omenesc de la începuturi şi până la sfârşitul veacurilor. Această perspectivă asupra istoriei şi veşniciei, caracterul resurecţional al credinţei, etosului şi culturii Ortodoxiei, faptul incontestabil că marea minune a Adevărului se revelează doar „celor care se închină cu credinţă tainei”, suntem chemaţi să le propovăduim astăzi într-o civilizaţie care respinge transcendentul şi în contextul diminuării identităţii spirituale a existenţei umane. Slăvind în psalmi şi în imne şi în cântări duhovniceşti pe Domnul cel înviat din morţi şi care a dăruit tuturor viaţa veşnică şi luând parte cu bucurie la „sărbătoarea comună a tuturor”, ne rugăm atotputernicului, atotînţeleptului şi atotmilostivului Ziditor şi Izbăvitor a toate să împace lumea, să dăruiască neamului omenesc toate darurile Sale ce sunt spre mântuire, pentru a-i cânta şi binecuvânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Său, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Fanar, Sfintele Paşti 2023 Fierbinte rugător pentru voi toţi către Hristos cel Înviat, † Bartolomeu al Constantinopolului Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 433, Ultimul acces: 2026-10-20 09:22:06
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
