Episcopul Siluan al Italiei arată în Pastorala de Paşti că Învierea Domnului este mai presus de datini şi obiceiuri[2023-04-15]de Alexandru Boboc„Este cazul să nu lăsăm să mai treacă şi acest Praznic şi să ne lase în suflet doar amintiri gastronomice şi sentimentale”, a îndemnat Episcopul Siluan al Italiei în Pastorala transmisă de Paşte. Preasfinţia sa a afirmat că „tot creştinul se bucură de Învierea Domnului şi caută, după cât poate şi după cât înţelege, să o cinstească şi să o prăznuiască. Dar, pentru majoritatea celor botezaţi, este aproape generalizată practica de ‹a lua lumină›, de a-şi duce la binecuvântat coşul cu bucate, de a-şi găti casa şi de a-şi încărca cu bucate masa, după ‹datina străbună›”. Având în vedere accentul pe care majoritatea oamenilor îl pun pe obiceiuri, Episcopul Italiei a întrebat retoric „ce legătură au toate acestea cu Hristos Cel înviat? Acesta să fie tot rostul pentru care El S-a întrupat, S-a înomenit, ‹S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om; S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte de cruce›? (Filip. 2, 7-8)”. „Dumnezeul nostru este, în fiinţarea Lui, Iubire! Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh fiinţează în iubire şi prin iubire! Iar iubirea din sânul Sfintei Treimi nu este una egoistă, ci s-a revărsat şi s-a materializat în lumea în care trăim şi în universul ce ne înconjoară”. La Facerea Lumii, omul a fost pus de Dumnezeu să o stăpânească, iar „raportul lui Dumnezeu cu omul, zidit după Chipul Său, era întemeiat pe iubire şi pe încredere”. După căderea omului în neascultarea „raportul de iubire şi de încredere între om şi Dumnezeu s-a compromis, iar omul a pierdut, odată cu nemurirea trupească, şi nestricăciunea, devenind, astfel, muritor şi stricăcios/îmbătrânitor”. Preasfinţitul Părinte Siluan afirmă că „Dumnezeu-Iubirea nu Se renegă pe Sine şi rămâne consecvent principiului pe care a întemeiat raportul cu omul. Dumnezeu rămâne încrezător şi iubitor faţă de om, chiar şi în căderea lui, şi întreţine, în conştiinţa omului, nădejdea de răscumpărare şi de izbăvire din neajunsurile ce au venit odată cu izgonirea lui din rai şi cu ruperea legăturii de încredere şi iubire faţă de Creatorul său”. La finalul Pastoralei de Paşte, Episcopul Siluan a afirmat că „este imperios necesar ca noi, cei care ne numim şi ne dorim a fi ‹credincioşi›, să ne însuşim, mai cu dinadinsul, identitatea de fii ai lui Dumnezeu şi să urmăm paşilor Domnului şi Mântuitorului nostru, deschizându-ne şi lărgindu-ne inimile (cf. 2 Cor. 6, 13)”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 548, Ultimul acces: 2026-10-21 04:41:49
|
Timp total: 0.04s...
[]:1