Rugăciune a persoanelor consacrate la mănăstirea CMD din Cluj[2024-02-02]foto: EparhiaClujGherla.roJoi, 1 februarie 2024, în pregătirea celebrării Zilei Vieţii Consacrate, o seară de împreună-rugăciune a reunit fraţii şi surorile din Ordinele şi Congregaţiile de viaţă consacrată din Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, la mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuar Arhiepiscopal Major din Cluj-Napoca. A fost de faţă Preasfinţia Sa Claudiu, Păstorul acestei Eparhii şi, de asemenea, pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, alţi preoţi. Ziua Vieţii Consacrate va fi marcată în 4 februarie în Eparhia de Cluj-Gherla, prin Sfânta Liturghie pe care Ierarhul o va celebra în Catedrala „Schimbarea la Faţă”, în prezenţa persoanelor consacrate. În capela mănăstirii CMD, după un cuvânt de bun venit rostit de pr. Cristian David, rector al mănăstirii Maicii Domnului, a urmat un timp de rugăciune în care cei prezenţi au invocat lumina Spiritului Sfânt să le fie călăuză pentru a putea merge împreună, adăpost şi întărire în lupta spirituală pe care o duc în această lume, şi punte de întâlnire. S-au rostit rugăciuni pentru o viaţă sfântă, abandonată voinţei şi iubirii lui Dumnezeu, care au alternat cu frumoase cântări, sau cu recitarea unor psalmi. Celebrarea a cuprins lecturi spirituale, din Faptele Apostolilor, citate despre viaţa consacrată ale unor Suverani Pontifi – Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Papa Francisc – cuvinte prin care persoanelor consacrate să le fie reînnoită în suflete bucuria slujirii şi conştiinţa măreţiei şi importanţei chemării lui Dumnezeu. După oficiul de rugăciune, Maica Teodorina, Superioara generală a Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului a adresat fraţilor şi surorilor câteva gânduri la acest frumos prilej de comuniune şi rugăciune, un timp pe care l-a numit: „de mulţumire, de laudă şi preamărire pentru darul vocaţiei şi al misiunii, ce ne-au fost încredinţate”. Pornind de la cuvintele Domnului Isus (Mt 5,13-16), „Voi sunteţi sarea pământului… Voi sunteţi lumina lumii….”, a relevat pe scurt în ce constă misiunea lor, ca persoane consacrate: „să trăim în mod total şi necondiţionat pentru Dumnezeu, cu o inimă disponibilă şi generoasă, călăuzită de Spiritul Sfânt, pentru a putea citi şi interpreta semnele timpurilor prezente, şi a da o mărturie autentică despre valorile evangheliei, în lumea de azi, în mijlocul poporului lui Dumnezeu care formează marea Sa familie – Biserica”. A remarcat, ceea ce sublinia în mod repetat Sfântul Părinte: chemarea persoanelor consacrate la o mărturie „evanghelică, plină de bucurie şi entuziastă”, care poate fi oferită lumii doar păstrând în primul rând vie comuniunea cu Dumnezeu: „trebuie să veghem fără încetare asupra primatului lui Dumnezeu”, unde se află „sursa bucuriei şi a fericirii noastre, precum şi motivaţia slujirii şi a dăruirii generoase”. A oferit exemplele a două vieţi sfinte, două modele de trăire a propriei vocaţii, de dăruire, de dedicare fără limite în a se face simple instrumente prin care să coboare şi să lucreze dumnezeirea: viaţa Sfintei Tereza de Calcutta, cea care „ieşea pe străzi, cu rozariul în mână pentru a-l căuta şi a-l sluji pe Isus în cei care erau singuri, abandonaţi şi fără nici o speranţă”, aceasta pentru a „sătura setea de suflete a lui Cristos”. Şi, de asemenea, viaţa Sfintei Tereza a Pruncului Isus, cea care „«în inima Bisericii» a dorit să fie «iubirea» şi «Istoria unui suflet», al ei, a transformat foarte multe suflete şi numeroase vocaţii s-au născut din mărturia autentică a acestei tinere călugăriţe”. „Prin urmare”, a subliniat Maica Teodorina, „mărturia noastră va avea o valoare profetică plină de iubire şi speranţă pentru lumea de astăzi, doar în măsura în care trăim în mod irevocabil primatul lui Dumnezeu în viaţa noastră.” S-a adresat persoanelor consacrate, în continuare, Preasfinţia Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla. A vorbit despre „viaţa ascunsă la care cheamă Dumnezeu” persoanele consacrate, o viaţă caracterizată în primul rând printr-o luptă spirituală – o luptă asupra căreia a insistat -, şi care constă în „alegerea lui Cristos în mod radical” şi în „opoziţia faţă de lume, faţă de cel rău”, o luptă asumată nu doar pentru sine „ci pentru lumea întreagă”. A amintit ajutorul spiritual pe care îl trimite Dumnezeu pentru această luptă: „fiecare are un înger care îl ajută cum să îşi împlinească misiunea”. A vorbit despre importanţa alegerilor şi responsabilitatea continuă pe care persoanele consacrate trebuie să o aibă, pentru că lupta lor se dă în plan spiritual, nevăzut şi se duce pentru toţi cei încredinţaţi lor. Dar, „e o luptă pe care o ducem împreună cu Isus, împreună cu Maica Sfântă”. De aceea, pentru a birui în această luptă, tot ce are persoana consacrată de făcut este „să rămână în umbra lui Isus” – aşa cum a rezultat şi dintr-o pildă din viaţa Sfântului Padre Pio, sau din alte exemple, precum viaţa Sfântului Ignaţiu de Loyola. A amintit cum, în timpul Sfintei Liturghii, Episcopul nu cădelniţează unde doreşte, „ci diaconul – simbol al îngerului, îi indică, cu orarul, ceea ce trebuie binecuvântat, unde e necesar să trimită parfumul bun al tămâii care de fapt este parfumul bun al rugăciunii ridicate către Domnul”. A îndemnat: „Şi voi trebuie să vă lăsaţi inspiraţi de Spiritul Sfânt şi la lumina Spiritului Sfânt, îndemnaţi de îngerul păzitor care vă indică misiunea, să direcţionaţi rugăciunea voastră, jertfa voastră, sacrificiul vostru, acolo unde Dumnezeu vă spune că e mai multă nevoie”. Iar „rolul mănăstirilor este de a ajuta poporul să înţeleagă că acolo este o oază de lumină, de pace, de putere spirituală. De aceea cred că sunteţi cu adevărat căpetenii de oşti: cu cât veţi cere mai mult lumina Spiritului Sfânt, cu atât mai mult veţi şti când şi unde să mergeţi, cu atât mai mult viaţa voastră va deveni profeţie, fiindcă veţi intra în profeţia lui Dumnezeu”. Doar în acest fel vom putea să îl regăsim pe Isus – aşa cum ne îndeamnă Papa Francisc: la periferii, în locuri în care nici nu ne gândim să îl căutăm”. Aşadar, „puterea şi valoarea vieţii consacrate este aceea de a îndemna oamenii să privească lumea cu ochii lui Dumnezeu”. Pentru că „toate veştile de războaie, de cutremure, care ne sperie şi ne fac să mergem cu gândul înspre o apocalipsă… toate aceste viziuni au nevoie de convertire”. Dar „dincolo de crizele ce par de nerezolvat, trebuie să ne aducem aminte că Isus este prezent tot timpul în Biserica Lui, lângă oameni, că promisiunea Sa: «Iată, Eu sunt cu voi tot timpul, până la sfârşitul veacului» (cf Mt 28,20), continuă să se împlinească”. Şi azi „Isus şi Maica Sfântă sunt tot timpul lângă noi, şi atunci, cine ne va mai putea despărţi de iubirea lor?” Ierarhul a arătat la încheierea cuvântului său, şi a întâlnirii de comuniune a persoanelor consacrate, importanţa rugăciunii: „toată lumea are nevoie de convertire” şi „convertirea este posibilă doar atunci când există rugăciune”. A încredinţat persoanele consacrate: „Sunteţi o bogăţie a Bisericii. Continuaţi să trăiţi la lumina Spiritului Sfânt şi să trăiţi îndemnul îngerului care vă ghidează pentru a descoperi încontinuu minunile la care Dumnezeu vă cheamă”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 372, Ultimul acces: 2026-10-15 21:14:21
|
Timp total: 0.04s...
[]:1