© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Românce în istorie: Elena Văcărescu, scriitoare, diplomat şi prima femeie aleasă în Academia Română[2026-02-17]de Ştefana TotorceaMarţi se împlinesc 79 de ani de la mutarea la cele veşnice a unei talentate descendente dintr-o familie boierească, scriitoare care era cât pe ce să devină regină: Elena Văcărescu. A fost scriitoare premiată de Academia Franceză, diplomat care a reprezentat România la Societatea Naţiunilor (instituţia predecesoare a Organizaţiei Naţiunilor Unite de azi) şi prima femeie aleasă în Academia Română – ca membru de onoare. S-a născut în 21 septembrie 1864 la Bucureşti, fiind strănepoata lui Ienăchiţă Văcărescu, cel care, cu un secol mai înainte, fusese unul dintre primii poeţi importanţi care au scris în limba română şi autorul celei dintâi gramatici româneşti tipărite. Elena Văcărescu în port naţional specific regiunii Dâmboviţei, unde se afla moşia familiei (1891). Sursa foto: Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” – Târgovişte De asemenea, C.A. Rosetti, revoluţionarul paşoptist, era unchiul ei, după cum Elena Văcărescu avea să-i mărturisească lui Victor Hugo într-o întâlnire din 1885. Elena Văcărescu şi-a petrecut copilăria într-o casă de lângă Dealul Mitropoliei, apoi a studiat la Paris, unde a audiat cursuri pe teme de literatură şi filosofie. Nu a obţinut o diplomă, pentru că acest lucru nu era uzual pentru femei în epocă, ele neavând un parcurs profesional ulterior. În 1886 a publicat, la Paris, „Chants d’Aurore”, debutul ei în poezie, lăudat de critici şi premiat de Academia Franceză. O logodnă regală urmată de exil Regina Elisabeta şi Elena Văcărescu (1890). Sursa foto: Biblioteca Academiei Române În 1888, a devenit domnişoară de onoare a Reginei Elisabeta, cunoscută ca poetă sub pseudonimul Carmen Sylva. Regina o aprecia mult pentru erudiţie şi talentul literar şi la fel şi fiul ei, Principele Moştenitor Ferdinand. În jurul anului 1890, Elena Văcărescu s-a logodit în secret cu Principele Ferdinand. La logodnă s-au opus atât Casa de Hohenzollern, de care aparţinea Principele Ferdinand, cât şi înalţii demnitari români ai vremii. Primii nu agreau intrarea în familie de sânge considerat mai puţin „albastru”, iar ceilalţi considerau că transformarea dinastiei regale a României într-una pământeană reprezenta o abandonare a principiului imparţialităţii şi stabilităţii Casei Regale, o redeschidere spre probabilitatea reluării certurilor politice care măcinaseră Ţările Române. Familia Regală şi Elena Văcărescu – dreapta sus, alături de Principele Ferdinand (1891). Sursa foto: Biblioteca Academiei Române Elena Văcărescu a fost nevoită să se exileze la Paris. Ea a scris ulterior că, la despărţire, i-a spus principelui: „Doar România şi viitorul ei contează. Vei fi un rege mare! Restul, fericirea ta sau a mea nu înseamnă nimic”. Ascensiunea literară şi slujirea ca diplomat Stabilită la Paris, Elena Văcărescu a început să scrie şi să publice mult şi chiar să organizeze un salon literar propriu, pe care îl frecventau marii scriitori ai vremii: Marcel Proust, Miguel de Unamuno, Paul Valéry. S-a bucurat de succes. O piesă scrisă de ea, „Cobzarul”, s-a jucat la Monte Carlo şi Paris. După Primul Război Mondial, Elena Văcărescu a devenit membră a delegaţiei României la Conferinţa de Pace de la Paris, apoi a fost aleasă secretar general al Asociaţiei Române de pe lângă Societatea Naţiunilor. Aici, a colaborat cu Nicolae Titulescu, cel mai mare diplomat român din istorie. Recunoaşterea Elena Văcărescu (1935). Sursa foto: Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” – Târgovişte În 11 iunie 1925 a devenit prima femeie aleasă în Academia Română, devenind membră de onoare a acestui for, la propunerea mai multor personalităţi, printre care Nicolae Iorga şi Mihail Sadoveanu. Atât statul român, cât şi cel francez, i-au conferit înalte distincţii pentru munca depusă. Elena Văcărescu a dus o neobosită muncă de promovare a culturii româneşti peste hotare. A tradus în franceză poezii de Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ion Minulescu, George Topîrceanu, şi alţii, dar şi ei au fost traduse în multe limbi, între care italiană, daneză, olandeză şi chineză. A trecut la cele veşnice în 17 februarie 1947 la Paris, unde a fost înhumată până în 1959, când rămăşiţele ei pământeşti au fost aduse la Cimitirul Bellu din Bucureşti, alături de ale strămoşilor Văcăreşti. Elena Văcărescu – în reşedinţa de la Paris. Sursa foto: Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” – Târgovişte A lăsat moştenire moşia de la Văcăreşti Academiei Române, cu scopul de a deveni loc de retragere şi creaţie pentru poeţi. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 151, Ultimul acces: 2026-10-14 19:23:10
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
