CÂTE CEVA – Benone Burtescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2013-12-27]

Judecarea OMULUI, Judecarea OAMENILOR
În Eden, la “cădere”, a fost judecat “OMUL”. La sfârşitul istoriei lumii vor fi judecaţi OAMENII.
Atunci, au fost prezente toate elementele completului de judecată.
LEGIUITORUL – Domnul Dumnezeu vorbeşte: “Din pomul cumoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit” (Geneza 2, 17).
LEGEA nu era altceva decât VORBIREA LEGIUITORULUI.
SENTINŢA a fost justificată şi pronunţată. “PENTRUCĂ, FIINDCĂ…”.
MOTIVAŢIA călcării LEGII nu a fost CONSISTENTĂ pentru ABSOLVIREA de VINĂ.
INSTIGATORUL la căderea omului, Satana, a fost PRIMUL judecat şi i s-a rostit SENTINŢA pentru VINA prin INDUCŢIE. “FIINDCĂ ai făcut lucrul acesta…” (Geneza 3, 14).
FEMEII, care a ascultat de el, VINĂ prin ACCEPTARE CONŞTIENTĂ, i s-a rostit SENTINŢA şi ei: “…Femeii i-a zis…” (Geneza 3, 16).
OMULUI, bărbatului de asemenea, i s-a rostit sentinţa de VINĂ prin ADERARE conştientă; “FIINDCĂ ai ascultat de glasul nevestei tale…” (Geneza 3, 17). COMPLETUL cerut de jurisprudenţă era COMPLET.
Să înţeleg din această judecată făcută la început de lume că lui Satana i s-a rostit sentinţa pentru vinovăţia INDUCERII răului, atunci, şi că până atunci el fusese doar IZOLAT în urma răzvrătirii lui din cer sau că mai înainte avusese loc o judecată a lui, când a fost “aruncat pe pământ”…, nu ştiu. Cert este că în Eden a avut loc JUDECATA în tot COMPLETUL ei JURIDIC.
JUDECATA din Eden, JUDECATĂ DREAPTĂ, a fost una de principiu juridic, sentinţională, de rostire a penalizării. Nu a avut loc atunci şi acolo faza judecăţii care se numeşte EXECUTAREA PEDEPSEI, deşi consecinţele păcatului s-au făcut cunoscute imediat. Pentru Satana, era o simplă AMÂNARE a EXECUŢIEI, cu o finalizare certă. Pentru om, având în vedere condiţiile căderii, urma tainicul şi minunatul PLAN de MÂNTUIRE prin care PARTEA EXECUTIVĂ a judecăţii de acolo avea să fie trecută prin DA sau NU asupra fiecărui om în parte din OMUL ADAM, în funcţie de atitudinea lui. Acest lucru a fost exprimat în cuvintele Evangheliei “ca oricine crede în El” şi însemna POSIBILITATEA rămânerii doar cu ceea ce se cheamă “consecinţele temporare ale păcatului”, fără EXECUTAREA fazei de judecată pe care Mântuitorul a luat-o asupra Lui. Faptul că mulţi vor cădea sub incidenţa judecăţii executive – moartea veşnică – , arată clar că deşi OMUL adamic din fiecare om a fost absolvit de ea prin crucificarea Domnului, statutul de “fiinţă liberă” nu a fost abolit, şi mai arată că oamenilor li s-a oferit MAREA POSIBILITATE şi libertatea şi favoarea să se folosească de ea sau nu. Moartea Domnului Isus pe cruce NU ANULEAZĂ sentinţa asupra vinovăţiei omului rostită în Eden, la căderea lui, ci o REZOLVĂ pentru acei dintre oameni care se alătură voiei Domnului, prin EXECUTAREA SENTINŢEI de JUDECATĂ, de către El, cel nevinovat, căci ACUZAŢIA de VINOVĂŢIE a Domnului nu a fost arătată în COMPLETUL de JUDECATĂ. VINOVĂŢIA şi SENTINŢA rostită asupra ei nu intră în discuţie cu privire la Domnul Isus. Asupra Lui s-a trecut direct la EXECUTAREA PEDEPSEI fără nicio SENTINŢĂ de VINĂ. A fost cel mai odios SIMULACRU de juridicitate.
Din toate acestea şi desigur, din multe alte motivaţii de drept – în cazul oamenilor care beneficiază de mântuire -, reiese că oricine se regretă pe sine însuşi şi vinovăţia sa, în cadrul judecăţii SENTINŢIONALE, este scutit de faza JUDECĂŢII de EXECUTARE. El intră în legământ cu Domnul, nu de absolvire a vinovăţiei, ci de înlocuire a executării pedepsei.
JUDECATA OAMENILOR la sfârşit de istorie a lumii, este biblică. În Faptele Apostolilor 24, 25, Apostolul Pavel vorbeşte despre JUDECATA VIITOARE. În a doua Epistolă a sa către Corinteni 5, 10, el zice că “Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos”.
În acest context vorbeşte şi Apostolul Petru în a doua sa epistolă 2, 4, când zice: “îngerii care au păcătuit…. stau în întuneric şi PĂSTRAŢI pentru JUDECATĂ (JUDECATA EXECUTIVĂ, desigur, şi nu JUDECATA SENTINŢIONALĂ). Apocalipsa 20, 10, confirmă AMÂNAREA PEDEPSEI EXECUTIVE a lui SATANA, până ce TOATE se vor fi arătat juridic cu privire la omenire ca “drepte şi adevărate”, iar atunci “Diavolul care-i înşela va fi aruncat în iazul de foc… pentru vecii vecilor”.
Frumos este şi gândul Sfintelor Scripturi că “cine se judecă singur nu va veni la judecată, ci va trece din moarte la viaţă”, din care iar reiese înţelegerea că nu este vorba de retractarea SENTINŢEI de VINOVĂŢIE, ci de ABSOLVIREA de PEDEAPSA VEŞNICĂ, poate cel mai important element din COMPLETUL MARII JUDECĂŢI.
În privinţa JUDECĂŢII de CERCETARE înainte de JUDECATA EXECUTIVĂ nu ar mai trebui nimic de spus nici nouă, nici altora care nu cred în ea. Orice tribunal de pe lume procedează în acelaşi fel pentrucă se orientează după acelaşi model. Întâi CERCETAREA, apoi SENTINŢA şi apoi EXECUTAREA PEDEPSEI.
Un moment special se pare că va fi la sfârşitul istoriei lumii între judecata de CERCETARE şi judecata EXECUTIVĂ pentru totdeauna, în termenii uzuali creştini numit ÎNCHIDEREA HARULUI, când se va face un STOP CADRU în această privinţă, conform Sfintelor Scripturi care zice “Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe, cine este întinat să se întineze şi mai departe, cine este fără prihană să trăiasca şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe” (Apocalipsa 22, 11). DUPĂ acest moment nu se mai poate face nicio schimbare. Urmează veşnicia fiecăruia după cum a fost găsit în această clipă, rezultat al întregii vieţi.
O sumedenie de gânduri se mai pot adăuga celor de mai sus, unele afirmaţii pot fi rearanjate mai frumos, şi aceasta vă aparţine, pentru că am spus aici doar “câte ceva”.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 1251, Ultimul acces: 2026-10-18 07:36:43

Timp total: 0.04s...

[]:1