Taina Sfintei Împărtăşanii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Taina Sfintei Împărtăşanii

[2013-12-27]

Născut la viaţa cea nouă, viaţa în Iisus Hristos, întărit în ea prin pecetea darului Sfântului Duh, de acum fiu al Sfintei Biserici, credinciosul se poate învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine. Aşa i se dă lui Taina Sfintei Împărtăşanii sau Cuminecături, prin care, sub chipul pâinii şi al vinului, primeşte însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci.
Această Sfântă Taină se mai numeşte şi Sfânta Euharistie, ceea ce înseamnă mulţumire, pentru că atunci când a aşezat-o, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a mulţumit Părintelui ceresc înainte de a frânge pâinea şi a o da sfinţilor apostoli. Dar ea este şi o jertfă de mulţumire către Dumnezeu adusă de Sfânta Biserică, de credincioşii ei, prin episcop sau preot.
Sfânta Împărtăşanie îi uneşte pe credincioşi cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar îi uneşte şi între ei prin aceeaşi credinţă şi prin dragoste creştinească; ei sunt una şi aceeaşi obşte creştinească în faţa aceluiaşi Sfânt Altar, împărtăşindu-se de toate darurile dumnezeieşti din unul şi acelaşi potir.
Sfânta Împărtăşanie nu este numai o Taină, ci şi o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa trupului şi a sângelui lui Iisus Hristos. Acelaşi Hristos S-a jertfit pe cruce şi Se jertfeşte în Sfânta Euharistie. Deosebirea este că jertfa de pe cruce este sângeroasă, pe când cea din Sfânta Euharistie este nesângeroasă, însă strâns unită cu cea de pe cruce, pe care o actualizează până la sfârşitul veacurilor.
Sfânta Împărtăşanie este cea mai mare Taină, fiindcă prin ea noi nu primim numai harul dumnezeiesc, ci pe însuşi izvorul harului, pe Iisus Hristos, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Său.
Mântuitorul Hristos a instituit Taina Sfintei Euharistii sau Împărtăşanii în Joia înaintea mântuitoarelor Sale Patimi, la Cina cea de Taină. Atunci, luând pâinea şi binecuvântând-o, a frânt-o şi, dând-o ucenicilor Săi, a zis: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor» (Matei XXVI, 26-28). După aceea le-a poruncit: «Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea» (Luca XXII, 19).
Sfânta Taină a Împărtăşaniei se săvârşeşte numai de episcop şi preot, în virtutea puterii date lor de Mântuitorul Hristos, prin sfinţii apostoli (Luca XXII, 19) şi numai în cadrul Sfintei Liturghii; ea este miezul şi centrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii. Darurile ce se aduc spre prefacere în Trupul şi Sângele Domnului sunt pâinea din grâu curat şi dospită şi vinul, tot curat, din struguri.
Prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului, în vremea Sfintei Liturghii, are loc atunci când preotul sau episcopul, ridicând mâinile, fruntea şi inima către cer se roagă fierbinte:
«Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără de sânge, şi Te chemăm, Te rugăm şi cu umilinţă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri ce sunt puse înainte şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt».
În acest timp, la strană se cântă «Pe Tine Te lăudăm», iar credincioşii îngenunchează, căci acum se săvârşeşte prefacerea, iar nu atunci când se rostesc cuvintele de instituire a Sfintei Taine: «Luaţi mâncaţi... Beţi dintru acesta toţi...». Cum se petrece acest lucru, mintea noastră nu poate pricepe; se face în chip tainic, mai presus de înţelegerea noastră.
În încercările lor de a desluşi măcar în parte această lucrare întru totul tainică, până şi cei mai mari şi mai aleşi cugetători creştini nu au găsit cuvinte potrivite.
Dar trebuie să luăm aminte, înainte şi mai presus de toate, că ceea ce se săvârşeşte la Sfânta Liturghie nu este doar o asemănare cu ceea ce s-a făcut la Cina cea de Taină, ci Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos este prezent aci sub chipul pâinii şi al vinului. El, Hristos Domnul, ne-a grăit limpede despre aceasta încă înaintea Sfintelor Sale Patimi, zicând: «Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (Ioan VI, 54). Căci «adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi» (Ioan VI, 53).
La primirea Sfintei Cuminecături sunt chemaţi toţi fiii Sfintei Biserici; ei se pot împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, dacă mai întâi şi-au mărturisit păcatele şi au fost dezlegaţi de preotul duhovnic. După primirea Sfintei Cuminecături se cuvine să nu mai sărute icoana, sau mâna episcopului sau preotului, să-şi păzească limba de orice vorbă deşartă, de blestem, de clevetiri, cinstind astfel Dumnezeiescul Trup şi Sânge pe care l-au primit.
Mari, multe şi minunate sunt roadele Sfintei Cuminecături pentru viaţa duhovnicească a credinciosului creştin. Căci cel ce se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului se uneşte tainic cu Domnul şi, prin aceasta, îşi umple sufletul cu har şi cu toate bunurile duhovniceşti pe care le aduce o asemenea unire. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru El» (Ioan VI, 56), ne spune Mântuitorul. El îşi sporeşte viaţa duhovnicească : «Cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine» (Ioan VI, 57), adaugă Hristos Iisus. Şi ce-i poate fi mai de folos credinciosului creştin, decât trăirea lui cu Hristos şi în Hristos.
Sfântul Ignatie Teoforul spune că Sfânta Cuminecătură «este leacul nemuririi» dându-ni-se «spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci». Ea păstrează şi strânsa legătură cu întregul Trup al Sfintei Biserici, în care Mântuitorul Iisus Hristos se află prezent fără întrerupere.
Dat fiind roadele Sfintei Cuminecături, Sfânta Biserică porunceşte fiilor ei să se pregătească şi să se împărtăşească cât mai des cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Îndeosebi, în cele patru posturi mari de peste an, în preajma unei călătorii mai îndelungate, la caz de suferinţă şi boală, ca şi înainte ca mirii să se învrednicească de Sfânta Cununie. Efectele binefăcătoare ale Sfintei împărtăşanii apar numai în sufletele celor care au primit-o cu vrednicie. Celor nepregătiţi şi nevrednici le aduce osândă de la Dumnezeu (1 Cor. XI, 27-29).
Rugăciuni
a) Înainte de primirea Sfintei împărtăşanii
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău căderile în păcat, smintelile şi greşelile mele, toate câte am păcătuit faţă de Tine, din tinereţile mele până în ziua şi ceasul de acum, fie cu ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvântul sau fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele. Şi pentru rugăciunile aceleia ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată şi ocrotitoarea şi izbăvitoarea mea, învredniceşte-mă fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şi înfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare şi spre sănătatea sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor şi a deprinderilor mele celor rele şi a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene şi întunecate. Că a Ta este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.
b) După primirea Sfintei Împărtăşanii
„Mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că nu m-ai lepădat pe mine păcătosul, ci părtaş a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit şi ai înviat şi ai dăruit nouă aceste înfricoşătoare şi de viaţă făcătoare Taine, spre binefacerea şi sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre întărirea sufleteştilor mele puteri, spre credinţă neînfruntată, spre dragoste nefăţarnică, spre desăvârşirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei Tale. Ca întru Sfinţenia Ta cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea şi să nu mai viez mie, ci Ţie, Stăpânului şi Binefăcătorului nostru. Şi aşa, ieşind dintru această viaţa întru nădejdea vieţii celei veşnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al lăudătorilor şi bucuria cea fără de sfârşit a celor ce văd frumuseţea cea nespusă a feţei Tale. Că Tu eşti dorirea cea adevărată şi veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin”.
„Trupul Tău cel Sfânt. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, să-mi fie spre viaţa de veci şi Sângele Tău cel scump spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fie mie împărtăşania aceasta spre bucurie, spre sănătate şi veselie. Iar la înfricoşătoarea şi a doua venire a Ta, învredniceşte-mă pe mine păcătosul ca să stau de-a dreapta măririi Tale, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin”.
(Informaţii preluate din Carte de învăţătură creştin ortodoxă, apărută la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978)

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1259, Ultimul acces: 2026-10-19 02:51:21

Timp total: 0.04s...

[]:1